2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa.

VĂRSÁRE, vărsări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sânge = ucidere în masă, masacru. 2. (Concr.) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta. 3. Fig. (Rar) Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). – V. vărsa.

vărsare sf [At: CORESI, EV. 128 / Pl: ~sări / E: vărsa] 1 Răsturnare a unui vas1, a unui recipient etc. (care conține lichide, materii în formă de pulbere sau de granule etc.). 2 Golire a unui vas1, a unui recipient etc. (prin înclinare sau prin răsturnare) Si: (pop) deșertare (1). 3 Curgere a unui lichid (dintr-un vas1, dintr-un recipient) Si: vărsat1 (1). 4 Aruncare a unui lichid, a unor materii în formă de pulbere sau de granule, a unor obiecte etc. (dintr-un vas1) Si: vărsat1 (2). 5 (Îs) ~ de sânge Omor. 6 (Pex; îas) Măcel. 7 (Înv; îs) ~a sângelui (său sau lor etc.) Moarte. 8 (Pex; îas) Jertfire de sine. 9 (Înv; îs) ~ de lacrimi (sau, îvr, ~a lacrimilor) Plâns (din cauza unei dureri, a unei supărări, a unei emoții etc.). 10 (Înv; îas) Tânguire. 11 (Îvr; îs) ~ de sudori Străduință (pentru a realiza ceva). 12 Ieșire din albie a unei ape Si: revărsare. 13 (Înv; pan) Ieșire peste margini a conținutului unui vas1. 14 Unire a cursului unui fluviu cu marea sau cu oceanul. 15 Unire a două cursuri de apă. 16 (Ccr) Loc unde cursul unui fluviu se unește cu marea sau cu oceanul Si: (îrg) vărsătură (1). 17 (Ccr) Loc de unire a două cursuri de apă Si: (îrg) vărsătură (2). 18 (Înv) Ploaie (torențială). 19 (Reg) Făgaș săpat de șuvoaiele apelor. 20 (Îrg) Curgere (a unui lichid, a unei secreții etc.). 21 Scurgere (a unui lichid, a unei secreții etc.). 22 Vomă (1). 23 (Mpp; îs) ~ de sânge Hematemeză. 24 (Rar) Ofertă în bani. 25 Depunere a unei sume da bani, a unor obiecte de valoare la o instituție (bancară), la o casă2 etc. (pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.). 26 (Adesea poetic) Propagare (de radiații, de emanații etc.). 27 (Pop; îs) ~ de zori (sau de ziuă) Revărsat de zori. 28 (Pop; îs) ~a serii Înserare. 29 (Înv; fig) Exteriorizare (a unor sentimente, a unor stări sufletești etc.). 30 (Înv) Vaccinare preventivă a animalelor împotriva variolei (3).

vărsare s.f. 1 Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. ◊ Expr. Vărsare de sînge = ucidere în masă, masacru. 2 Concr. (și gură de vărsare) Loc unde o apă curgătoare se varsă în alta; loc de unire a două cursuri de apă; (înv., reg.) vărsătură. Tocmai aproape de vărsare... îngăduie din nou așezarea satului (APOL.). 3 Ieșire din albie a unei ape; revărsare. Rodurile ce să fac... din vărsarea Nilului (AMF.). ♦ Fig. Ivire, apariție (a zorilor, a serii etc.). • pl. -ări. /v. vărsa.

VĂRSARE, vărsări, s. f. Acțiunea de a (se) vărsa și rezultatul ei. 1. (În expr.) Vărsare de sînge = ucidere, tăiere, masacrare, măcelărire. Vreți vărsare de sînge? STANCU, D. 56. Nu dorim vărsare de sînge. REBREANU, R. II 235. S-a făcut nemaipomenită vărsare de sînge. CARAGIALE, O. III 194. 2. Locul unde se unesc două cursuri de apă; confluență. Trecem prin fața Izlazului, sat mare, frumos, aproape un orășel, așezat la vărsarea Oltului în Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 17. 3. Faptul de a da afară pe gură alimente nedigerate; vomitare, vomare. Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159. 4. Fig. (În expr.) Vărsare de ziuă = revărsatul zorilor. Vărsarea serii = înserare, amurg. Sub o rîpă stearpă... Cu vărsarea serii un strein sosi. BOLINTINEANU, O. 58.

VĂRSÁRE ~ări f. 1) v. A VĂRSA și A SE VĂRSA.~ de sânge omor; ucidere în masă. 2) Loc unde se varsă o apă curgătoare. 3): ~ de ziuă dis-de-dimineață. ~area serii amurgire; înserare. /v. a (se) vărsa

vărsare f. 1. acțiunea de a (se) vărsa: vărsarea laptelui, vărsare de sânge; 2. (poetic) revărsare: ca vărsarea serei un străin sosi BOL.

vărsáre f. Acțiunea de a vărsa. Revărsare. Locu unde un rîŭ se varsă: la vărsarea Oltuluĭ.

VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient. ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, A trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă. (Rar) A se revărsa (peste maluri). ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata. 3. (Pop.) Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. și refl. A (se) împrăștia, a (se) risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ. – Lat. versare.

vărsa [At: PSALT. HUR. 67r/22 / Pzi: vărs, 3 (reg) ~sea, 6 (îvr) vărs / E: ml versare] 1 vt (C. i. vase1, recipiente etc., care conțin lichide, materii în formă de pulbere sau de granule etc.) A răsturna făcând să curgă sau să iasă conținutul. 2 A goli un vas1, un recipient prin răsturnare sau prin înclinare. Si: (pop) a deșerta (1). 3 vt (Mol; îe) A ~ putina cu huștii A spune tot ce știi. 4 vt A face să curgă un lichid (dintr-un vas1, dintr-un recipient). 5 vt A arunca un lichid dintr-un vas1. 6 vt (Îe) A ~ laptele în păsatul cuiva A ajuta pe cineva. 7 vt (Îe) A ~ lacrimi (fierbinți ori, pop, de sânge) sau a ~ șiroaie de lacrimi A plânge (cu durere, cu jale). 8 vr (Îvr; îe) A se ~ în lacrimi A plânge (cu durere, cu jale). 9 vt (Îe) A ~ sânge (nevinovat ori omenesc, înv, de om) sau, înv, a ~ sângele cuiva A ucide (pe cineva). 10 vt (Îe) A-și ~ sângele (pentru cineva sau ceva) A-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). 11 vt (Îvp; îe) A ~ (multe) sudori (sau nădușeli) sau a ~ sudori de moarte A face mari eforturi pentru a realiza ceva. 12 vt (Îvp; îae) A fi în agonie. 13 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) mațele A spinteca (pe cineva). 14 vt (Pop; îae) A ucide (pe cineva). 15 vt (Îrg) A turna1 metale sau materii topite2. 16 vt (Îrg) A obține un obiect prin turnarea1 metalelor topite. 17 vt (Trs) A sufla cu argint un obiect de metal. 18 vt (C. i. materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) A face să se împrăștie, să se risipească (prin înclinarea sau răsturnarea vasului1 în care se află, prin aruncare etc.). 19 vr (Reg; d. cereale) A se scutura de rod1. 20 vt A lansa asupra inamicului săgeți, bombe, gloanțe etc., în cantitate mare. 21 vr (D. ape) A ieși din albie Si: a se revărsa. 22 vt (Îrg; d. față; îe) A ~ sânge (sau rumeneață) A se înroși. 23 vr (Înv; pan; d. conținutul unui vas1) A da pe dinafară. 24 vr (Reg; pan; d. muguri) A se deschide (14). 25 vr (D. fluvii) A-și duce apele în mare sau în ocean Si: (îvp) a veni (141). 26 (D. ape curgătoare) A-și uni cursul cu o altă apă (cu debit1) mai mare Si: (îvp) a veni (142). 27 vr (Îvp; d. ploaie, adesea cu determinări modale) A cădea din abundență. 28 vim (Pop; îe) Plouă de varsă Plouă torențial. 29 vt (Poetic; d. nori) A lăsa să cadă precipitații (în cantitate mare). 30 vr (D. lichide, secreții etc.; de obicei cu determinări locale) A curge (4). 31 vr (D. lichide, secreții etc.; de obicei cu determinări locale) A se scurge. 32 vr (Reg; pan; d. pământ) A se surpa. 33 vr (Îvr; pan) A aluneca (3). 34 vt(a) A vomita. 35 vt (Îe) A-și ~ (și) mațele (sau măruntaiele) A vomita foarte tare. 36 vt (Îae) A simți un dezgust violent (față de cineva sau de ceva). 37 vt (Înv; îe) A ~ ceva pe nas A o păți. 38 vt (Înv; îe) A-și ~ sufletul A muri1. 39 vt (În basme; d. balauri, zmei etc.) A scoate foc, jeratec etc. (pe gură). 40 vt (Îe) A ~ foc Se spune despre caii iuți și puternici. 41 vt (Pan) A da afară ceva. 42 vt A preda sume de bani, obiecte de valoare etc. 43 vt A depune sume de bani, obiecte de valoare etc. la o instituție (bancară), la o casă2 etc. (pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.). 44 vt A cheltui peste măsură. 45 vt (Rar) A investi. 46 vt A repartiza un soldat la o anumită unitate militară. 47 vt A transfera un soldat de la o unitate militară la alta. 48 vt (Adesea poetic; d. surse de lumină, de căldură etc.) A răspândi lumină, căldură, radiații etc. 49 vr (Pop; îe) A se ~ zorile (sau de ziuă) A se revărsa zorile. 50 vt (Fig) A-și manifesta sentimentele, starea de spirit prin comportare, prin atitudine etc. 51 vr (Înv; d. oameni) A se îmbolnăvi de variolă (1). 52 vr (Pop; d. animale) A se îmbolnăvi de variolă (3). 53 vt (Pop) A vaccina preventiv un animal împotriva variolei (3).

vărsa vb. I. 1 tr. (compl. indică lichide) A face să curgă (dintr-un vas, dintr-un recipient). ◊ (absol.) Obiceiul țăranilor noștri de a vărsa din pahar înainte de a bea este străvechi.(refl. pas.) Vărsîndu-se mierea, s-au adunat viespile. ◊ Expr. A vărsa sînge (nevinovat sau omenesc) ori a vărsa sîngele cuiva = a ucide, a omorî pe cineva. A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu, a face mari eforturi; b) a fi în agonie, a trage să moară. A vărsa laptele în păsat = a ajuta pe cineva. A vărsa lacrimi fierbinți (ori de sînge) sau a vărsa șiroaie (ori, înv., rîu, pîrîu) de lacrimi v. lacrimă. A-și vărsa sîngele (pentru cineva sau ceva) v. sînge. ♦ (înv., reg.; compl. indică metale topite) A turna. ♦ Ext. (compl. indică obiecte) A obține prin turnare. 2 tr. (compl. indică lichide, materii în formă de pulbere sau de granule, obiecte etc.) A face să se împrăștie, să se risipească, să se răspîndească (prin înclinarea sau răsturnarea vasului în care se află, prin aruncare etc.). ◊ (absol.) Dacă răsipești meiul, anevoie îl aduni (PANN). ◊ (refl. pas.) O ploaie de grăunțe se varsă în ceaunul tainic (VOIC.). ◊ Expr. A vărsa vinul mîrtanului v. mîrtan. ◊ Fig. (refl.) Să izgonim abuzurile ce se vărsaseră în legile și viața noastră (KOGĂL.). ♦ (refl.; despre cereale) A se scutura de rod. ♦ (compl. indică săgeți, gloanțe etc.) A lansa, a arunca, a trimite asupra cuiva (în cantitate mare). Escadrile de bombardament vărsau bombe (CAM.). 3 tr. (compl. indică vase, recipiente etc.) A răsturna făcînd să curgă sau să iasă conținutul. A vărsat călimara pe fața de masă albă. ◊ Expr. A vărsa laptele în păsatul cuiva v. păsat ♦ A goli prin înclinare sau prin răsturnare. A vărsat paharul, turnînd vinul în sos. 4 refl. (despre ape curgătoare; cu determ. locale) A-și duce apele în altă apă mai mare ca volum. Delta s-a format acolo unde se varsă Dunărea în mare.(tr.) Pîrîul își varsă apele în Prut. ◊ Fig. Anumite graiuri nu se varsă direct în limba literară (PER.). ♦ A se revărsa (peste maluri). Dacă se mai încălzește puțin, azi-mîine se varsă apele (BEN.). ◊ (tr.) Oltule,... Să verși păgîn potop de apă (GOGA). ♦ Analog. (despre conținutul unui vas) A da pe dinafară. Uitată pe foc, oala cu lapte s-a vărsat. 5 refl. (înv., pop.; despre ploaie) A cădea, a curge din abundență. Se vărsară ploi de acoperiră pămîntul (MOXA). ◊ Expr. Plouă de varsă = plouă torențial. A vărsa cu găleata v. găleată. ◊ Poet. (tr.; despre nori) Norii cei negri... Varsă piatră cu mînie (PANN). 6 refl. (despre lichide, secreții etc.; mai ales cu determ. locale) A curge; a se scurge. I s-a vărsat fierea în sînge de necaz.(tr.) Pancreasul își varsă secreția în stomac. 7 tr. A vomita. ◊ (absol.) I s-a făcut greață și a început să verse. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele) = a) a vomita foarte tare; b) a fi profund dezgustat de cineva sau de ceva. A(-și) vărsa venin(ul) sau a(-ți) vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). A-și vărsa amarul v. amar. A-și vărsa bojocii v. bojoc. A vărsa fiere v. fiere. A-și vărsa focul v. foc. A-și vărsa sufletul v. suflet. ◊ Ext. Șerpii veninoși au... cei doi colți... prin care își varsă veninul (ATIL.). ♦ Analog. A scoate, a da afară. Care munte foc a vărsat? (VĂCĂR.). 8 tr. (despre surse de lumină, căldură etc.; compl. indică radiații, emanații etc) A revărsa, a răspîndi, a propaga. Numai pentru mine varsă lumină încălzitoare (CON.). ◊ (refl.) Se varsă-n aer al florilor miros (MACED.). ◊ Expr. A se vărsa zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) v. zori A se (re)vărsa de ziuă v. revărsa. ◊ Poet. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie (EMIN.). 9 tr. Fig. (compl. indică sentimente, stări sufletești etc.) A arăta, a manifesta, a exprima (prin comportare, prin atitudine, prin vorbe etc.). ◊ Expr. A-și vărsa năduful v. năduf. A-și vărsa necazul (pe cineva) v. necaz. 10 tr. Fig. (despre Dumnezeu) A arunca (ceva) asupra cuiva sau a ceva; a oferi în cantitate mare. Cel de Sus varsă darul său și peste cei neputincioși (CR.). II tr. 1 (compl. indică persoane) A repartiza la o anumită unitate, a transfera de la o unitate în alta. Lucrătorii din administrație vor fi vărsați în altă parte. 2 (fin.; compl. indică sume de bani, obiecte de valoare etc.) A preda cuiva, a înmîna; a depune la o instituție (bancară), la o casă etc. (pentru centralizare, pentru păstrare, pentru achitarea unei datorii etc.); a plăti, a achita. Casierul a vărsat la bancă toți banii, în ziua încasării lor. III refl. (înv.; despre oameni) A se îmbolnăvi de variolă. • prez. ind. vărs. /lat. versare.

VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ◊ Expr. A vărsa lacrimi = a plânge. A vărsa sânge = a ucide, a omorî. A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext. a ucide. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). 2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-și duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare. A vărsa venin sau A-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură. A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea. A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊ Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăștia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. 2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. – Lat. versare.

VĂRSÁ, vărs, vb. I. I. 1. Tranz. (Cu privire la un lichid sau la o materie continuă) A face să curgă (prin răsturnarea recipientului în care se află). Cere plosca cu apă de la stăpînu-său. Fiul craiului i-o dă și spinul, cum o pune la gură, pe loc... varsă toată apa dintr-însa. CREANGĂ, P. 204. Merge-n vale de-și umple gura plină Cu apă din izvoare... Și-ncet la rădăcina copacului o varsă. ALECSANDRI, P. III 306. Fata luă cenușă în sîn și, mergînd în urma carului, tot vărsa cenușa pe jos. ȘEZ. I 65. ◊ (Poetic) Deasupra, în albastru, tremurau ciocîrlii, vărsînd puhoiul lor amețitor de cîntece. SADOVEANU, O. I 120. Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. EMINESCU, O. I 148. ◊ Fig. Trenuri obosite și lungi varsă în gară sumedenie de soldați. SAHIA, N. 47. Din umbrele văii... Ies roibii cu umblet ca vîntul. Răsar de tutindeni de pare Că-i varsă pămîntul. COȘBUC, P. II 30. ◊ Expr. A vărsa lacrimi (mai rar o lacrimă) = a plînge (amar). Jupîneasa Dochia vărsa lacrimi în ascuns. SADOVEANU, O. I 272. Ochii ei... încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Noaptea aduce mii de stele. Omul trist, privind la ele, Varsă-o lacrimă de dor. ALECSANDRI, O. 137. A vărsa sînge = a ucide, a omorî. Cît singe-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. Împăratul Roș... nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232. Decît să vărsați sînge, voinicilor, Mai bine să vărsați vin și să vă veseliți. ALECSANDRI, T. II 38. A-și vărsa sîngele (pentru cineva sau ceva) = a se jertfi, a se sacrifica. (Cu parafrazarea expresiei) Luptă, în care romînii vărsară șiroaie de sînge și se jertfiră ca niște martiri pentru apărarea civilizației în contra barbariei. BĂLCESCU, O. II 13. (Popular) A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); a ucide. Fiara... dintr-o săritură fu lîngă calul... căruia îi și vărsă mațele. ISPIRESCU, L. 140. A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu. Pentru această treabă are să verse multe nădușeli. ISPIRESCU, U. 55. Să bate zi și noapte Și varsă sudori de moarte. ALECSANDRI, P. P. 377; b) a fi în agonie, a trage să moară. Cînd era la cîntători, Vălenaș vărsa sudori. ȘEZ. II 79. ♦ (În basme) A arunca pe gură foc, smoală, jăratic. Scorpia este necăjită rău, varsă foc și smoală. ISPIRESCU, L. 5. Un bălaur grozav de mare care vărsa jăratec pe gară. CREANGĂ, P. 121. Șerpi mari ce varsă foc din gură. ȘEZ. I 244. ◊ Expr. (Despre cai) A vărsa foc = a fi foarte iute și puternic. Niște telegari ce vărsau foc. CONTEMPORANUL, VI 100. ◊ Fig. A arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare). Escadrile de bombardament vărsau bombe. CAMILAR, N. I 386. Și în tătarii ce vor îndrăzni să se apropie de ușă vărsați de sub streșină și prin ferestre un foc necurmat. GALACTION, O. I 52. 2. Refl. (Despre nori) A lăsa să curgă ploaia; (despre ploaie) a curge în șiroaie. Nourul se varsă pe pămînt ca un rîu întărîtat și ca o mare fără margine. RUSSO, O. 32. Ploaie mare s-a vărsat. TEODORESCU, P. P. 625. ◊ Intranz. (În expr.) Plouă de varsă = plouă torențial. Lasă-mă, mîndruță-n pace, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. 3. Tranz. A împrăștia, a risipi. În casă cînd ei intra, Să te faci a mătura, Bani prin casă că-i vărsa, Bani prin colțuri că-i lăsa. TEODORESCU, P. P. 541. ◊ Refl. Răsturnîndu-se jos, s-au vărsat o grămadă de bani înaintea lui Pepelea. SBIERA, P. 4. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A-și uni apele cu altă apă (mărind volumul acesteia). Pîrîul Doamnei se vărsa chiar lîngă casa lor în Gîrla Popii. REBREANU, I. 46. ◊ (Prin analogie) De pe atîtea strade și căi, ca de pe atîtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă, ca într-o mare zgomotoasă... valuri peste valuri de omenire. CARAGIALE, O. II 168. ♦ A ieși din albie, a se revărsa peste maluri. Apa din munți s-a umflat, Pe vîlcele s-a vărsat. La CADE. Fig. Ca mustul tînăr soarele se, varsă Pe buza tremurată a pădurii. BENIUC, V. 45. Zorile roșii se varsă pe cer, frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143. (Tranz.) În clipa aceea, un lup sur, cu ochii încruntați, care venea din tufiș, se abătu din cale și căută să-și verse fuga pe margini. SADOVEANU, O. I 65. 5. Tranz. (Folosit și absolut) A vomita. Nu mîncase de două zile și totuși îi venea să verse. C. PETRESCU, C. V. 129. Am o cățea albă, Toată ziua aleargă Și tot urdă varsă (Coasa). GOROVEI, C. 112. ◊ Expr. A-și vărsa și mațele, se spune cînd cineva varsă foarte tare. A vărsa venin = a vărsa un lichid negru, fig. a se exprima despre cineva cu dușmănie, a vorbi cu ură. A-și vărsa veninul (sau focul) = a-și descărca sufletul, a-și destăinui ura sau amărăciunea, durerea. Pe prispa casei, nevasta lui Gavril Cojocarii, cu glas greu... își vărsa focul care o ardea la inimă. SADOVEANU, O. VII 354. Credea, bietul, că în mine a găsit un om, în inima căruia să-și poată vărsa focul și supărările. VLAHUȚĂ, O. A. 227. (Rar) A-și vărsa sufletul = a-și exprima sentimentele de dor, de duioșie. Începu să-și verse sufletul în o doină ce se pierdea în liniștea serii. SLAVICI, N. I 86. 6. Tranz. (Despre surse de lumină, de căldură etc.) A revărsa, a răspîndi (lumină, căldură). Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri. SADOVEANU, O. I 17. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie. EMINESCU, O. I 130. Zamfira... se uita La cornul lunii ce se ivise Vărsînd pe frunte-i lumina sa. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Prin analogie) Cînd [fata] ia brîul și se-ncinge Fața ei îi varsă sînge. HODOȘ, P. P. 48. 7. Tranz. (Învechit) A turna (un clopot, o statuie, un stîlp etc.). Acest turn îi vărsat în bronz. KOGĂLNICEANU, S. 82. Am vărsat și clopotul cel mare. La TDRG. II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la.o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta. L-a vărsat la artilerie. 2. A preda cuiva o sumă de bani sau obiecte de valoare (uneori pentru a achita o datorie). Vărsă în mîna starițului un pumn de bani de aur. NEGRUZZI, la CADE. Toată prada... fu vărsată în visteria țării. BĂLCESCU, O. II 260.

A VĂRSÁ vărs tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apă.~ lacrimi a plânge. 2) (alimente) A da afară din stomac pe gură; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumină, căldură etc.) A răspândi în toate direcțiile; a împrăștia; a risipi; a dispersa. 5) înv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate în alta. /<lat. versare

A SE VĂRSÁ se vársă intranz. 1) (despre ape curgătoare) A-și duce apele într-un alt râu, în mare etc. 2) A ieși din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revărsa. /<lat. versare

vărsà v. (activ) 1. a răsturna și a face să curgă: a vărsat paharul; 2. a răspândi: tiranul a vărsat sânge nevinovat; 3. a depune o sumă într’o cassă: a vărsat bani; 4. (poetic) a revărsa: Doamna mărilor și a nopții varsă liniște și somn EM. (a nopții regină) varsă ’n calea noastră duioasa lumină AL.; 5. a vomita, a scoate prin gură: a vărsa sânge; 6. a scoate afară: Etna varsă flăcări; 7. fig. a descărca: a-și vărsa mânia, necazul ║ (reciproc) 1. a curge în, a se precipita (vorbind de cursuri de apă): Oltul se varsă în Dunăre; 2. (poetic) a năvăli în torente: mult se varsă Turcii pe acest pământ. [Lat. VERSARE, a întoarce, a clăti (spre a face să curgă); v. turnà].

vărs, a v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărsáre s. f., g.-d. art. vărsắrii; pl. vărsắri

vărsáre s. f., g.-d. art. vărsării; pl. vărsări

vărsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 vársă; conj. să vérse

vărsá vb., ind. prez. 1 sg. vărs, 2 sg. verși, 3 sg. și pl. vársă; conj. prez. 3 sg. și pl. vérse

arată toate definițiile

Intrare: vărsare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărsare
  • vărsarea
plural
  • vărsări
  • vărsările
genitiv-dativ singular
  • vărsări
  • vărsării
plural
  • vărsări
  • vărsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vărsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vărsa
  • vărsare
  • vărsat
  • vărsatu‑
  • vărsând
  • vărsându‑
singular plural
  • varsă
  • vărsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărs
(să)
  • vărs
  • vărsam
  • vărsai
  • vărsasem
a II-a (tu)
  • verși
(să)
  • verși
  • vărsai
  • vărsași
  • vărsaseși
a III-a (el, ea)
  • varsă
(să)
  • verse
  • vărsa
  • vărsă
  • vărsase
plural I (noi)
  • vărsăm
(să)
  • vărsăm
  • vărsam
  • vărsarăm
  • vărsaserăm
  • vărsasem
a II-a (voi)
  • vărsați
(să)
  • vărsați
  • vărsați
  • vărsarăți
  • vărsaserăți
  • vărsaseți
a III-a (ei, ele)
  • varsă
(să)
  • verse
  • vărsau
  • vărsa
  • vărsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vărsare

etimologie:

  • vezi vărsa
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vărsa

  • 1. tranzitiv A face să curgă (un lichid sau o substanță curgătoare) dintr-un recipient.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: turna (vărsa) attach_file 7 exemple
    exemple
    • Cere plosca cu apă de la stăpînu-său. Fiul craiului i-o dă și spînul, cum o pune la gură, pe loc... varsă toată apa dintr-însa. CREANGĂ, P. 204.
      surse: DLRLC
    • Merge-n vale de-și umple gura plină Cu apă din izvoare... Și-ncet la rădăcina copacului o varsă. ALECSANDRI, P. III 306.
      surse: DLRLC
    • Fata luă cenușă în sîn și, mergînd în urma carului, tot vărsa cenușa pe jos. ȘEZ. I 65.
      surse: DLRLC
    • poetic Deasupra, în albastru, tremurau ciocîrlii, vărsînd puhoiul lor amețitor de cîntece. SADOVEANU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • poetic Doamna mărilor ș-a nopții varsă liniște și somn. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Trenuri obosite și lungi varsă în gară sumedenie de soldați. SAHIA, N. 47.
      surse: DLRLC
    • figurat Din umbrele văii... Ies roibii cu umblet ca vîntul. Răsar de tutindeni de pare Că-i varsă pămîntul. COȘBUC, P. II 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A vărsa lacrimi (mai rar o lacrimă) = plânge
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Jupîneasa Dochia vărsa lacrimi în ascuns. SADOVEANU, O. I 272.
        surse: DLRLC
      • Ochii ei... încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28.
        surse: DLRLC
      • Noaptea aduce mii de stele. Omul trist, privind la ele, Varsă-o lacrimă de dor. ALECSANDRI, O. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A vărsa sânge = omorî ucide
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251.
        surse: DLRLC
      • Împăratul Roș... nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232.
        surse: DLRLC
      • Decît să vărsați sînge, voinicilor, Mai bine să vărsați vin și să vă veseliți. ALECSANDRI, T. II 38.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-și vărsa sângele (pentru cineva sau ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • (Cu parafrazarea expresiei) Luptă, în care romînii vărsară șiroaie de sînge și se jertfiră ca niște martiri pentru apărarea civilizației în contra barbariei. BĂLCESCU, O. II 13.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie popular A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Fiara... dintr-o săritură fu lîngă calul... căruia îi și vărsă mațele. ISPIRESCU, L. 140.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a face un lucru greu, a munci din greu.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pentru această treabă are să verse multe nădușeli. ISPIRESCU, U. 55.
        surse: DLRLC
      • Să bate zi și noapte Și varsă sudori de moarte. ALECSANDRI, P. P. 377.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A vărsa (multe) sudori (sau nădușeli) sau a vărsa sudori de moarte = a fi în agonie, a trage să moară.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.6.1. Cînd era la cîntători, Vălenaș vărsa sudori. ȘEZ. II 79.
        surse: DLRLC
    • 1.7. A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Escadrile de bombardament vărsau bombe. CAMILAR, N. I 386.
        surse: DLRLC
      • Și în tătarii ce vor îndrăzni să se apropie de ușă vărsați de sub streșină și prin ferestre un foc necurmat. GALACTION, O. I 52.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre ape curgătoare) A-și uni cursul cu altă apă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pîrîul Doamnei se vărsa chiar lîngă casa lor în Gîrla Popii. REBREANU, I. 46.
      surse: DLRLC
    • prin analogie De pe atîtea strade și căi, ca de pe atîtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă, ca într-o mare zgomotoasă... valuri peste valuri de omenire. CARAGIALE, O. II 168.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A se revărsa (peste maluri).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: irupe revărsa attach_file 4 exemple
      exemple
      • Apa din munți s-a umflat, Pe vîlcele s-a vărsat. La CADE.
        surse: DLRLC
      • figurat Ca mustul tînăr soarele se varsă Pe buza tremurată a pădurii. BENIUC, V. 45.
        surse: DLRLC
      • figurat Zorile roșii se varsă pe cer, frumoasele visuri fantastice pier. COȘBUC, P. I 143.
        surse: DLRLC
      • figurat tranzitiv În clipa aceea, un lup sur, cu ochii încruntați, care venea din tufiș, se abătu din cale și căută să-și verse fuga pe margini. SADOVEANU, O. I 65.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre ploaie) A cădea din abundență; a turna cu găleata.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nourul se varsă pe pămînt ca un rîu întărîtat și ca o mare fără margine. RUSSO, O. 32.
        surse: DLRLC
      • Ploaie mare s-a vărsat. TEODORESCU, P. P. 625.
        surse: DLRLC
  • 3. popular tranzitiv A da afară din stomac pe gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deborda vomita attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu mîncase de două zile și totuși îi venea să verse. C. PETRESCU, C. V. 129.
      surse: DLRLC
    • Am o cățea albă, Toată ziua aleargă Și tot urdă varsă (Coasa). GOROVEI, C. 112.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-și vărsa (și) mațele (sau măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.2. expresie A vărsa venin = a vărsa un lichid negru.
      surse: DLRLC
      • 3.2.1. figurat A vărsa venin sau a-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.3. expresie A-și vărsa focul (sau sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pe prispa casei, nevasta lui Gavril Cojocaru, cu glas greu... își vărsa focul care o ardea la inimă. SADOVEANU, O. VII 354.
        surse: DLRLC
      • Credea, bietul, că în mine a găsit un om, în inima căruia să-și poată vărsa focul și supărările. VLAHUȚĂ, O. A. 227.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie rar A-și vărsa sufletul = a-și exprima sentimentele de dor, de duioșie.
      exemple
      • Începu să-și verse sufletul în o doină ce se pierdea în liniștea serii. SLAVICI, N. I 86.
        surse: DLRLC
    • 3.5. (În basme) A arunca pe gură foc, smoală, jăratic.
      exemple
      • Scorpia este necăjită rău, varsă foc și smoală. ISPIRESCU, L. 5.
        surse: DLRLC
      • Un bălaur grozav de mare care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121.
        surse: DLRLC
      • Șerpi mari ce varsă foc din gură. ȘEZ. I 244.
        surse: DLRLC
      • 3.5.1. expresie A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Niște telegari ce vărsau foc. CONTEMPORANUL, VI 100.
          surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A revărsa, a răspândi lumină, căldură.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri. SADOVEANU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie. EMINESCU, O. I 130.
      surse: DLRLC
    • Zamfira... se uita La cornul lunii ce se ivise Vărsînd pe frunte-i lumina sa. ALECSANDRI, P. I 19.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Cînd [fata] ia brîul și se-ncinge Fața ei îi varsă sînge. HODOȘ, P. P. 48.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Căldura se revarsă pretutindeni.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv reflexiv A (se) împrăștia, a (se) risipi.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În casă cînd ei intra, Să te faci a mătura, Bani prin casă că-i vărsa, Bani prin colțuri că-i lăsa. TEODORESCU, P. P. 541.
      surse: DLRLC
    • Răsturnîndu-se jos, s-au vărsat o grămadă de bani înaintea lui Pepelea. SBIERA, P. 4.
      surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv învechit A turna (un clopot, o statuie, un stâlp etc.).
    exemple
    • Acest turn îi vărsat în bronz. KOGĂLNICEANU, S. 82.
      surse: DLRLC
    • Am vărsat și clopotul cel mare. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • L-a vărsat la artilerie.
      surse: DLRLC
  • 8. tranzitiv A preda cuiva o sumă de bani; a efectua un vărsământ.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vărsă în mîna starițului un pumn de bani de aur. NEGRUZZI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Toată prada... fu vărsată în visteria țării. BĂLCESCU, O. II 260.
      surse: DLRLC

etimologie: