22 de definiții pentru turna (vărsa)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNA1, torn, vb. I. Tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torențial. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului). II Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeală). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pârî, a denunța pe cineva. – Lat. tornare „a învârti, a răsuci”.

turna1 [At: PSALT. 112 / V: (îvr) tor~ / Pzi: torn / E: ml tornare „a învârti, a răsuci”] 1 vr (Înv) A se întoarce de undeva Si: a se înapoia, a reveni. 2 vi (Înv) A se abate din drum. 3 vt (Înv) A da înapoi Si: a restitui. 4-5 vtr (Înv) A (se) îndrepta în altă direcție. 6 vt (Înv; c. i. privirea) A orienta în altă direcție. 7 vr (Îvp) A se întoarce (pentru a se adresa) către cineva. 8 vr (Înv; d. un eveniment, un fapt etc.) A se schimba. 9 vt (Înv) A abate pe cineva de la rău Si: a converti, a îndrepta. 10 vt (Reg) A răsturna la pământ Si: a doborî. 11 vrr (Reg; rar) A se trânti (16). 12 vt (C. i. un lichid) A face să curgă (în sau pe, peste ceva) Si: a vărsa. 13 vt (Pfm; îe) A ~ gaz (sau ulei, untdelemn, spirt) peste (sau în) foc A întărâta pe cineva care este deja înfuriat. 14 vt (Pfm; îe) A ~ ulei pe rană A alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. 15 vt(a) (Pfm; îe) A ~ în el sau a ~ca într-un vas (sau sac) spart Se spune despre cineva care bea (sau mănâncă) foarte mult. 16 vt(a) (Reg; îe) A ~ bobocilor A nu avea de lucru. 17 vt(a) (Reg; îae) A vorbi cu nesocotință. 18 vt(a) (Reg; îe) A ~ pe cămăși A opări rufele. 19 viim (Fam; de obicei cu determinările „cu găleata”, „cu cofa” etc.) A ploua torențial. 20 vr (Rar; fig) A veni în cantitate, în număr mare. 21 vr (Pop; rar; d. ape curgătoare) A se vărsa. 22 vt (Trs; Ban) A voma. 23 vt A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru că, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului). 24 vt (C. i. obiectul obținut) A confecționa prin turnare (12). 25 vt (Arte) A realiza în bronz forma definitivă a unei sculpturi după un mulaj de ghips. 26 vt (Fam; fig) A face un lucru cu ușurință. 27 vt (Pfm; îe) A ~ (la) copii (sau plozi) A naște mulți copii. 28 vt (Pfm; și reg; îe a ~ propele la fălci) A trage cuiva pumni Si: a bate. 29-30 vt (Fam; fig) A compune (sau a spune) ceva în grabă, fără a se gândi mult (cu abundență de cuvinte). 31 vt (Fam; fig) A formula ceva (verbal sau în scris), cu scopul de a induce în eroare, de a pedepsi pe cineva. 32 vt (Pfm; îe) A ~ gogoși (sau verzi și uscate) A minți. 33 vt (Fam; îe) A-i (sau a i le) ~ A vorbi cuiva deschis, pe șleau. 34 vt (Fam; fig) A denunța pe cineva Si: a pârî. 35 vt (Pop) A așeza în (sau pe) ceva Si: a pune. 36 vt (Arg; îe) A ~ (pe cineva) în ghips A bate foarte tare. 37 vt (Pfm; fig) A duce pe cineva la închisoare Si: a închide.

TURNA1, torn, vb. I Tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torențial. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeală). ♦ A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la închisoare; a închide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pârî, a denunța pe cineva. – Lat. tornare „a învârti, a răsuci”.

TURNA2, torn, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A se întoarce. Apoi, turnîndu-se către Ana: – Fata asta, oricine ar fi, te socotește arestată. BOLINTINEANU, O. 404.

TURNA1, torn, vb. I. Tranz. I. 1. (Complementul indică un lichid sau o materie continuă) A vărsa (în, pe sau peste ceva). Vodă întinse pocalul și armașul turnă vin. SADOVEANU, O. VII 110. Ca pe fus munții se învîrtesc, macină izvoare și le toarnă-n Bistrița. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. Baba, într-o noapte, turnă apă pe vatră și stinse focul. ISPIRESCU, L. 347. Moș Nichifor odată începe a turna la țernă peste foc și-l înădușă. CREANGĂ, P. 132. Îi turnă pe gît otrava ce mai era în fundul paharului. NEGRUZZI, S. I 164. (Fig.) Perdelele lăsate mi-au turnat otravă în sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Ceilalți se dezmorțiră ca și cînd le-ar fi turnat în suflet o undă de bucurie. REBREANU, I. 33. ◊ Expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu multă înțelegere și compasiune. A turna gaz peste foc = a ațîța pe cineva care este de mai înainte înfuriat; a învrăjbi și mai tare lucrurile. ◊ Absol. Luînd o butelcă de Cotnari, o destupă iute și ne turnă la fiecare. HOGAȘ, DR. II 29. Mă duc la moară, Doi cocoși îmi toarnă-n coș, Doi gînsaci Toarnă-n saci. ANT. LIT. POP. I 159. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se vărsa. Rîul Doamnei... taie șesul Ilfovului și merge de se toarnă în Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 99. (Fig.) În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148. ♦ Intranz. impers. (De obicei urmat de determinarea «cu găleata») A ploua torențial. De deasupră-ne turna cu găleata parcă, răpăiau pe pămînt stropii ca grindina, în clăbuci care tresăreau, se răsuceau, se zbăteau ca niște gîngănii. SADOVEANU, O. VIII 74. Turna cu găleata în ziua aceea. C. PETRESCU, O. P. I 143. De cu noaptea a-nceput a turna... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri. CARAGIALE, O. II 311. 2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, după răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect sau o piesă de forma tiparului). ◊ Fig. S-a pomenit într-adevăr cu o inspirație și s-a oprit s-o toarne într-o formă poetică. REBREANU, I. 103. Ca să poți turna un vers nepieritor, trebuie să arzi de-un gînd, de o simțire nestăpînită. VLAHUȚĂ, O. A. 401. La ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137. II. Fig. 1. (Mai ales la participiu) A potrivi o haină pe măsura exactă a unui corp, a face ca haina să-i vină cuiva foarte bine. Nu tot astfel se înfățișau copiii domnului inspector de la poștă... în hăinuțe de catifea, turnate parcă pe măsura lor. PAS, Z. I 23. Sacoul turnat pe trup și pantalonii albi, de tenis, călcați perfect pe dungă, făceau senzație în tot portul. BART, E. 106. 2. (Familiar) A compune, a redacta (la repezeală). Mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele... CARAGIALE, O. II 340. ◊ Refl. pas. Discursuri, de altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42. ♦ A formula ceva (verbal sau în scris) pentru a înșela sau pentru a apăsa, a asupri pe cineva. Le-aș turna una să mă țină minte și să mă pomenească. C. PETRESCU, O. P. I 47. Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic. BART, S. M. 89. Îi turnau fel de fel de gogoși, care de care mai umflate. CARAGIALE, O. III 34. Ca să se poată apropia de dumneei, a fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate. ALECSANDRI, T. 194. 3. A arunca (pe cineva) la închisoare; a închide, a aresta. Vezi să n-o feștelești... și să vă torn la gherlă. PAS, Z. IV 192. Au să vă toarne la dubă, la ocnă, la munca silnică pe viață. CONTEMPORANUL, iv 503. 4. A bate (pe cineva); a trage cuiva pumni. Îți toarnă niște propele la fălci de-ți strămută căpriorii. ALECSANDRI, T. 5. ♦ (Rar) A trînti. Cînd l-am plesnit la cap, l-am și turnat la pămînt. SADOVEANU, O. VII 184.

A TURNA1 torn tranz. 1) (substanțe lichide, pulverulente, granuloase) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient (în, pe sau peste ceva); a vărsa. ~ apă în pahar.~ ulei pe rană a alina durerea cuiva. ~ gaz în foc a ațâța și mai tare spiritele. ~ cu găleata (sau ca din găleată) a ploua torențial. 2) tehn. (obiecte) A obține, vărsând un amestec special într-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeală. ~ o scrisoare.~ la gogoși (sau verzi și uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A învinui de lucruri considerate reprobabile și ținute în taină, dându-le în vileag cu intenții rele (în fața unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunța; a pârî; a declara. /<lat. tornare

turnà v. 1. (poetic) a înturna: turnând a ei cătare spre bolțile cerești BOL.; 2. a vărsa: a turna vin; 3. a ploua tare: toarnă cu gălețile; 4. a topi vărsând într’un tipar: a turna plumb, a turna tunuri; 5. fig. a fabrica: își toarnă palate. [Lat. TORNARE, a întoarce la strung, apoi a întoarce în genere: de aci, pe de o parte, sensul general conservat (în limba modernă) de compusul înturna, iar pe de alta, sensul special de «a vărsa», adică a întoarce de mai multe ori].

torn, a turná v. tr. (lat. tŏrnare, a struji, a răsuci; it. tornare, pv. cat. sp. pg. tornar, fr. tourner.Toarnă; să toarne). Întorn, întorc (Vechĭ). Vărs cu intențiune: a turna vin în pahare. Topesc ca să torn în formă: a turna plumb, a turna tunurĭ (Rar pretorn). Fig. Fac orĭ zic pe neașteptate: a turna niște ochĭurĭ, o mămăligă, o casă, un foc, o mincĭună. V. intr. A ploŭa tare: afară turna cu găleata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turna2 (a ~) (a vărsa un lichid, a denunța) vb., ind. prez. 1 sg. torn, 2 sg. torni, 3 toarnă; conj. prez. 1 sg. să torn, 3 să toarne; imper. 2 sg. afirm. toarnă

turna1 (a ~) (a vărsa, a denunța) vb., ind. prez. 3 toarnă

turna (un lichid) vb., ind. prez. 1 sg. torn, 3 sg. și pl. toarnă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURNA vb. v. denunța, înapoia, întoarce, pârî, reclama, reveni, spune, veni.

TURNA vb. 1. a vărsa. (~ apa în lighean.) 2. a pune. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.) 3. a vărsa. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv. și reg.) a slei, (înv.) a vărsa. (A ~ un clopot, o statuie, o piesă metalică.)

TURNA vb. 1. a vărsa. (~ apa în lighean.) 2. a pune. (Mai ~ două picături; ~ benzină pe foc.) 3. a vărsa. (Afară ~ cu găleata.) 4. (înv. și reg.) a slei, (înv.) a vărsa. (A ~ un clopot, o statuie, o piesă metalică.)

turna vb. v. DENUNȚA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PÎRÎ. RECLAMA. REVENI. SPUNE. VENI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

turna (torn, -at), vb.1. (Înv.) A se întoarce, a se inapoia, a veni înapoi. – 2. A vărsa, a împrăștia un lichid. – 3. A pune în pahare vin sau altă băutură. – 4. (Impers.) A ploua cu găleata. – 5. A topi, a modela. – 6. A crea, a făuri, a inventa. – 7. A face, a fabrica. – 8. (Arg.) A reține, a aresta. – Mr. tornu, turnai, turnare, megl. torn, turnari, istr. tornu. Lat. tornare (Philippide, Principii, 48; Șeineanu, Semasiol., 163; Pușcariu 1748; REW 8794), cf. it. tornare, prov., cat., sp., port. tornar, fr. tourner. Pentru evoluția semantică, cf. vărsa, sp. verter.Der. înturna, vb. (a da înapoi, a se întoarce; a ocoli, a schimba direcția, a se roti; a înapoia, a restitui; a opri, a deține, a conține); înturnat, s. n. (cotitură, regres); înturnător, adj. (carecare face să cotească sau să se rotească); înturnătoare, s. f. (regres, restituire), înv.; turnat, adj. (pus în pahare; modelat, alipit; potrivit, dichisit); turnător, s. m. (care topește metal); turnătorie, s. f. (topitorie); turnătură, s. f. (act magic care se execută aruncînd apă în calea cuiva); turnăței, s. m. pl. (varietate de tăiței); răsturna, vb. (a trînti; a da jos, a tăvăli); răsturnător, adj. (care răstoarnă); răsturniș, s. n. (coastă abruptă). Der. neol. turnant, adj., din fr. tournant; turnesol, s. m., din fr. tournesol; turneu, s. n. (voiaj, expediție, se spune mai ales despre călătoriile de inspecție sau despre cele ale companiilor teatrale), din fr. tournée; turnir (var. înv. turner), s. n., din germ. Turnier; turnură, s. f., din fr. tournure.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

turna, torn I. v. t. 1. a pârî, a denunța (pe cineva) 2. a duce (pe cineva) la închisoare, a închide II. v. i. (impers.) a ploua torențial

a se turna cu fapt expr. (intl., înv.) a fi prins și arestat în flagrant delict.

a turna gaz pe foc expr. a contribui la înrăutățirea unei situații grave / dificile.

a turna gogoși expr. a minți.

a turna un deget expr. a turna o cantitate foarte mică de băutură alcoolică în paharul cuiva.

Intrare: turna (vărsa)
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turna
  • turnare
  • turnat
  • turnatu‑
  • turnând
  • turnându‑
singular plural
  • toarnă
  • turnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torn
(să)
  • torn
  • turnam
  • turnai
  • turnasem
a II-a (tu)
  • torni
(să)
  • torni
  • turnai
  • turnași
  • turnaseși
a III-a (el, ea)
  • toarnă
(să)
  • toarne
  • turna
  • turnă
  • turnase
plural I (noi)
  • turnăm
(să)
  • turnăm
  • turnam
  • turnarăm
  • turnaserăm
  • turnasem
a II-a (voi)
  • turnați
(să)
  • turnați
  • turnați
  • turnarăți
  • turnaserăți
  • turnaseți
a III-a (ei, ele)
  • toarnă
(să)
  • toarne
  • turnau
  • turna
  • turnaseră
torna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turna, tornverb

  • 1. A vărsa un lichid (sau, prin extensiune, un fluid) în, pe sau peste ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vărsa
    • format_quote Vodă întinse pocalul și armașul turnă vin. SADOVEANU, O. VII 110. DLRLC
    • format_quote Ca pe fus munții se învîrtesc, macină izvoare și le toarnă-n Bistrița. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. DLRLC
    • format_quote Baba, într-o noapte, turnă apă pe vatră și stinse focul. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor odată începe a turna la țernă peste foc și-l înădușă. CREANGĂ, P. 132. DLRLC
    • format_quote Îi turnă pe gît otrava ce mai era în fundul paharului. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
    • format_quote figurat Perdelele lăsate mi-au turnat otravă în sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. DLRLC
    • format_quote figurat Ceilalți se dezmorțiră ca și cînd le-ar fi turnat în suflet o undă de bucurie. REBREANU, I. 33. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Luînd o butelcă de Cotnari, o destupă iute și ne turnă la fiecare. HOGAȘ, DR. II 29. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Mă duc la moară, Doi cocoși îmi toarnă-n coș, Doi gînsaci Toarnă-n saci. ANT. LIT. POP. I 159. DLRLC
    • 1.1. reflexiv neobișnuit A se vărsa. DLRLC
      • format_quote Rîul Doamnei... taie șesul Ilfovului și merge de se toarnă în Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 99. DLRLC
      • format_quote figurat În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv impersonal familiar A ploua torențial. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote De deasupră-ne turna cu găleata parcă, răpăiau pe pămînt stropii ca grindina, în clăbuci care tresăreau, se răsuceau, se zbăteau ca niște gîngănii. SADOVEANU, O. VIII 74. DLRLC
      • format_quote Turna cu găleata în ziua aceea. C. PETRESCU, O. P. I 143. DLRLC
      • format_quote De cu noaptea a-nceput a turna... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri. CARAGIALE, O. II 311. DLRLC
    • chat_bubble A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A turna gaz peste foc = a ațâța pe cineva care este de mai înainte înfuriat; a învrăjbi și mai tare lucrurile. DLRLC NODEX
  • 2. A vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A turna o statuie de bronz. NODEX
    • format_quote figurat S-a pomenit într-adevăr cu o inspirație și s-a oprit s-o toarne într-o formă poetică. REBREANU, I. 103. DLRLC
    • format_quote figurat Ca să poți turna un vers nepieritor, trebuie să arzi de-un gînd, de o simțire nestăpînită. VLAHUȚĂ, O. A. 401. DLRLC
    • format_quote figurat La ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137. DLRLC
  • 3. figurat (Mai ales la participiu) A potrivi o haină pe măsura exactă a unui corp, a face ca haina să-i vină cuiva foarte bine. DLRLC
    • format_quote Nu tot astfel se înfățișau copiii domnului inspector de la poștă... în hăinuțe de catifea, turnate parcă pe măsura lor. PAS, Z. I 23. DLRLC
    • format_quote Sacoul turnat pe trup și pantalonii albi, de tenis, călcați perfect pe dungă, făceau senzație în tot portul. BART, E. 106. DLRLC
  • 4. figurat familiar A compune, a redacta ceva (la repezeală). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele... CARAGIALE, O. II 340. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Discursuri, de altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
    • 4.1. A formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Le-aș turna una să mă țină minte și să mă pomenească. C. PETRESCU, O. P. I 47. DLRLC
      • format_quote Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic. BART, S. M. 89. DLRLC
      • format_quote Îi turnau fel de fel de gogoși, care de care mai umflate. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
      • format_quote Ca să se poată apropia de dumneei, a fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate. ALECSANDRI, T. 194. DLRLC
    • chat_bubble A turna la gogoși (sau verzi și uscate) = a spune minciuni. NODEX
  • 5. familiar A duce pe cineva la închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vezi să n-o feștelești... și să vă torn la gherlă. PAS, Z. IV 192. DLRLC
    • format_quote Au să vă toarne la dubă, la ocnă, la munca silnică pe viață. CONTEMPORANUL, iv 503. DLRLC
  • 6. A trage pumni, a bate pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți toarnă niște propele la fălci de-ți strămută căpriorii. ALECSANDRI, T. 5. DLRLC
    • 6.1. rar Trânti. DLRLC
      sinonime: trânti
      • format_quote Cînd l-am plesnit la cap, l-am și turnat la pămînt. SADOVEANU, O. VII 184. DLRLC
  • 7. figurat familiar A pârî, a denunța pe cineva. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 8. reflexiv franțuzism rar A se întoarce. DLRLC
    sinonime: întoarce
    • format_quote Apoi, turnîndu-se către Ana: – Fata asta, oricine ar fi, te socotește arestată. BOLINTINEANU, O. 404. DLRLC
etimologie:
  • limba latină tornare „a învârti, a răsuci”. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.