MASÁCRU, masacre, s. n. Acțiune sângeroasă îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre.

masacru sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~re / E: fr massacre] Ucidere cu sălbăticie a unei mulțimi fără apărare Si: măcel (1), (liv) carnaj.

MASÁCRU, masacre, s. n. Acțiune sângeroasă îndreptată de obicei asupra unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, carnaj. – Din fr. massacre.

MASÁCRU, masacre, s. n. Ucidere în masă a oamenilor (de obicei într-un război); măcel. Se mai aflau printre noi și doi germani – doi vechi comuniști – care au supraviețuit masacrelor hitleriste. STANCU, U.R.S.S. 108.

MASÁCRU s.n. Omor (în masă), masacrare, măcel; carnaj. [< fr. massacre].

MASÁCRU s. n. masacrare; măcel; carnaj. (< fr. massacre)

MASÁCRU ~e n. Omor în masă (al unor oameni lipsiți de apărare); măcel. /<fr. massacre

masacru (desp. -sa-cru) s. n., art. masacrul; pl. masacre

masacru (-sa-cru) s. n., art. masacrul; pl. masacre

masácru s. n. (sil. -cru), art. masácrul; pl. masácre

MASÁCRU s. măcel, (livr.) carnaj, hecatombă, (înv. și pop.) pierzanie, pierzare, (înv.) măcelărie, meserniță, tăiere. (Un ~ de o mare cruzime.)

MASACRU s. măcel, (livr.) carnaj, hecatombă, (înv. și pop.) pierzanie, pierzare, (înv.) măcelărie, meserniță, tăiere. (Un ~ de o mare cruzime.)

MASACRU s. n. Acțiune sîngeroasă îndreptată, de obicei, împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă), măcel, (livresc) carnaj. Cf. STAMATI, D. Știe să triumfeze fără agiutorul masacrilor. CALENDAR (1856), 32/5. Strîmbătăți, despoieri, încălcări, masacre. ib. (1861), 93/21, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Masacrul din Piața Teatrului național. V. ROM. ianuarie 1954, 190. Se mai aflau printre noi și doi germani – doi vechi comuniști care au supraviețuit masacrelor hitleriste. STANCU, U.R.S.S. 108, cf; CAMILAR, N. I, 151. - Pl. : masacre. – Din fr. massacre.