2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferința; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita.

văitare sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 68v/8 / V: ~iet~ / Pl: ~tări / E: văita] 1 Emitere de sunete (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: văitătură (1), (rar) văitat1 (1), (îrg) văierare (1), văierat1 (1), (înv) văierătură (1). 2 Exprimare prin cuvinte a unei dureri, a unei suferințe, a unei nemulțumiri etc. Si: lamentare, jeluire, tânguitură, văitătură (2), (rar) văitat1 (2), (îrg) văierare (2), văierat1 (2), (înv) văierătură (2). 3 (Reg; îf văietare) Bocire a unui mort Si: jelire. 4 (Pop) Compătimire (1). 5 (Rar; pan) Țipăt tânguitor și prelung emis de un animal sau de o pasăre Si: văitătură (3). 6 (Rar; fig) Zgomot prelung și tînguitor produs de vânt, de ape. 7 (Rar; fig) Sunete triste, tânguitoare produse de unele instrumente muzicale sau de clopote.

văítare s.f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință; lamentare; vaiet, văitătură. • pl. -ări. și văietare s.f. /v. văita.

VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita.

VĂITÁRE, văitări, s. f. (Și în forma văietare) Faptul de a se văita; strigăt de suferință, vaiet. Auzii uit țipăt și-o văietare, care îi umplu inima de. jale. ISPIRESCU, L. 90. Țipetele, văietarea, gemătul celor ce mor îngrozesc pe călătorul ce-și urmează calea sa. NEGRUZZI, S. I 127. ◊ Fig. Porumbița cea albă ii dezmierda prin întuneric, cînd cu vesele cîntări, cînd cu blînde văietări. ODOBESCU, S. III 202. – Variantă: văietáre s. f.

VĂIETÁ vb. I v. văita.

VĂIETÁRE s. f. v. văitare.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

văita [At: PRAV. 211 / V: văieta (Pzi și: 6, înv, vaiet), (reg) voieta / Pzi: vait / E: vai1] 1 vr (D. oameni) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera (1), (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (1), a se văităra (1), a se vălăcăi (1). 2 vr A-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, (pop) a se mișeli, (îrg) a se olecăi, a se văiera, (înv) a se ruguci1, (reg) a se văina (2), a se văităra (2), a se vălăcăi (2). 3 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 4 vt (Pop) A compătimi (1) pe cineva. 5 vr (Pan; d. păsări sau animale) A emite sunete tânguitoare (și prelungi). 6 vr (Fig; d. vânt, ape etc.) A produce zgomote prelungi și tânguitoare. 7 vr (Fig; d. unele instrumente muzicale, d. clopote) A produce sunete triste, tânguitoare.

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

văita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigăte (prelungi), vaiete, gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a-și exprima prin cuvinte durerea, suferința, jalea, nemulțumirea etc; a se tîngui, a se lamenta, (înv., reg.) a se văiera. Erau în totul vreo doisprezece răniți, dar nici unul nu se văita de dureri (CA. PETR.). ◊ Expr. (A se văita) cît îl ține (ori îl ia) gura sau în gura mare v. gură. ♦ (tr.) A plînge, a compătimi pe cineva. Trebuie să părăsesc țara. Bietul om începu a mă văita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indică morți) A boci, a jeli (la înmormîntare). 2 Analog. (despre unele păsări sau animale) A scoate sunete, țipete lugubre, tînguitoare (și prelungi). 3 Fig. (despre vînt, ape etc.) A produce zgomote prelungi, triste. Doi plopi -singuri în tot satul- se văitau îndoiți spre pămînt (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale, despre clopote) A produce sunete triste, tînguitoare. Cele trei clopote mici și sărace se pornesc deodată să țipe și să se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. și văieta vb. I. /de la vai.

VĂITÁ, váit, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai.

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Fig. Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot,se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ Tranz. A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văietá, váiet, vb. I.

A VĂITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. [Sil. vă-i-; Var. a văieta] /Din vai

A SE VĂITÁ mă váit intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văicărui; a se lamenta. /Din vai

arată toate definițiile

Intrare: văitare
  • silabație: văi-ta-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văitare
  • văitarea
plural
  • văitări
  • văitările
genitiv-dativ singular
  • văitări
  • văitării
plural
  • văitări
  • văitărilor
vocativ singular
plural
văietare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văietare
  • văietarea
plural
  • văietări
  • văietările
genitiv-dativ singular
  • văietări
  • văietării
plural
  • văietări
  • văietărilor
vocativ singular
plural
Intrare: văita
  • silabație: văi-ta info
verb (VT43)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văita
  • văitare
  • văitat
  • văitatu‑
  • văitând
  • văitându‑
singular plural
  • vaită
  • văitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vait
(să)
  • vait
  • văitam
  • văitai
  • văitasem
a II-a (tu)
  • vaiți
(să)
  • vaiți
  • văitai
  • văitași
  • văitaseși
a III-a (el, ea)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văita
  • văită
  • văitase
plural I (noi)
  • văităm
(să)
  • văităm
  • văitam
  • văitarăm
  • văitaserăm
  • văitasem
a II-a (voi)
  • văitați
(să)
  • văitați
  • văitați
  • văitarăți
  • văitaserăți
  • văitaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaită
(să)
  • vaite
  • văitau
  • văita
  • văitaseră
verb (VT45)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văieta
  • văietare
  • văietat
  • văietatu‑
  • văietând
  • văietându‑
singular plural
  • vaietă
  • văietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaiet
(să)
  • vaiet
  • văietam
  • văietai
  • văietasem
a II-a (tu)
  • vaieți
(să)
  • vaieți
  • văietai
  • văietași
  • văietaseși
a III-a (el, ea)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văieta
  • văietă
  • văietase
plural I (noi)
  • văietăm
(să)
  • văietăm
  • văietam
  • văietarăm
  • văietaserăm
  • văietasem
a II-a (voi)
  • văietați
(să)
  • văietați
  • văietați
  • văietarăți
  • văietaserăți
  • văietaseți
a III-a (ei, ele)
  • vaietă
(să)
  • vaiete
  • văietau
  • văieta
  • văietaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văitare văietare

  • 1. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință.
    exemple
    • Auzii un țipăt și-o văietare, care îi umplu inima de jale. ISPIRESCU, L. 90.
      surse: DLRLC
    • Țipetele, văietarea, gemătul celor ce mor Îngrozesc pe călătorul ce-și urmează calea sa. NEGRUZZI, S. I 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Porumbița cea albă îi dezmierda prin întuneric, cînd cu vesele cîntări, cînd cu blînde văietări. ODOBESCU, S. III 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi văita
    surse: DEX '09 DEX '98

văita văieta

  • 1. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: plânge striga attach_file 6 exemple
    exemple
    • Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndura hambarului. POPA, V. 313.
      surse: DLRLC
    • De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199.
      surse: DLRLC
    • Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330.
      surse: DLRLC
    • Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: urla (urlet) attach_file un exemplu
      exemple
      • Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A plânge, a compătimi pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: compătimi plânge attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu te vait eu pe tine.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX