utmă sf vz uimă

UDMĂ s. f. v. uimă.

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”.

udmă sf vz uimă

udumă sf vz uimă

uimă sf [At: CALENDARIU (1814), 178/1 / V: duimă huimă, iuimă, udmă, udumă, uimă, utmă / Pl: ~me, ~mi / E: ns cf moimă²] 1 (Pop) Adenită. 2 (Reg) Buboi. 3 (Reg) Gușă (10). 4 (Reg) Oreion. 5 (Reg) Panarițiu. 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg; dep) Persoană urâtă.

ulmă sf vz uimă

UDMĂ, UIMĂ (pl. -me) sf. 🩺 Ⓟ Umflătură cu puroiu ce se face la gît, sub bărbie, la subțioară sau la stinghii: cu păcura aceasta și cu un ou sau două, faci scrob pe care-l pui ca legătură la udmă (PAMF.); alifia aceasta o pun... pe uimă, în urma căreia uima se moaie, se sparge și se vindecă (MAR.); la uimă se fierbe ștevie în lapte și se pune pe bubă (PĂC.) [comp. gr. οῐδημα, οἶδμα].

UIMĂ 👉 UDMĂ.

UDMĂ s. f. v. uimă

UIMĂ, uime, s. f. (Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [Var.: udmă s. f.] – Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”.

UDMĂ, udme, s. f. Uimă.

UIMĂ, uime s. f. (Popular) Inflamație a ganglionilor limfatici (mai ales a celor de la gît și de la subsuori); scurtă. V. adenopatie. Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197.

UIMĂ ~e f. pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsiori sau de la stinghii. /cf. ngr. idhma

udmă f. Mold. Tr. V. uimă.

uimă f. umflătură la gât, la subțioară, la stinghii. [Mold. udmă: origină necunoscută].

údmă f., pl. e (vgr. oidma și oidema, d. oidéo, unflu; ngr. idima. V. edemă. P. oĭ = u, cp. cu usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și uĭmă (ca vreĭnic îld. vrednic. V. adenită, bubon, tragăn.

úĭmă, V. udmă.

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă (pop.) s. f., g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă s. f. (sil. ui-), g.-d. art. uimei; pl. uime

uimă, -mei gen. a.

uimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, οἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113.

UTMĂ subst., mold. (umflătură). 1. – vecin (17 B IV 419); Utmea, St. (16 B V 66). 2. Utmeș 1415 (Giur 244; Cat; Iorga III 628). 3. Utmej, olt. (Sd XÎ).

UIMĂ s. v. scrofulă.

UIMĂ s. v. scurtă.

uimă s. v. SCROFULĂ.

UIMĂ s. (MED.) scurtă, (reg.) moimă, (Mold.) boșoalcă.

úimă, uime, s.f. (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; abces; adenită; umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). ■ Termen utilizat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maram.) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX).

uimă, uime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163); abces (Țiplea, 1906); adenită (Butură, 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maramureș) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX).

uimă, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALR 1969: 163); abces (Țiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă, umflătură: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria 2001, 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureș) (DER).