2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USTURÁRE, usturări, s. f. Acțiunea de a ustura și rezultatul ei. – V. ustura.

USTURÁRE, usturări, s. f. Acțiunea de a ustura și rezultatul ei. – V. ustura.

USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. Tranz. A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.

USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.

USTURÁ, pers. 3. ústură, vb. I. Tranz. (Folosit și factitiv sau absolut; complementul indică o ființă sau o parte a corpului și este în același timp subiect logic; subiectul gramatical indică locul dureros sau agentul care cauzează durerea) 1. A face pe cineva să simtă o senzație ascuțită de înțepătură sau de arsură, de obicei dureroasă. Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, V. 37. Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ◊ Expr. A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune cînd cineva simte o durere puternică, fizică sau morală. Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33. (Glumeț) A-l ustura pe cineva spatele, se spune cînd cineva merită bătaie. 2. Fig. A trata rău pe cineva, asuprindu-l, chinuindu-l, făcîndu-l să sufere. Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. F. 28. Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. id. O. VI 68. Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129. ♦ A înțepa pe cineva cu vorba. Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50.

A USTURÁ pers 3 ústură tranz. 1) (în construcții cu sens pasiv) A supune unei senzații dureroase (prin urzicare, înțepare, arsură etc.). Îl ustură limba. 2) (ființe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. ◊ ~ (pe cineva) inima (sau la inimă) a simți o extraordinară durere sufletească. /<lat. ustulare

usturà v. a simți durere în urma arderii, urzicării sau tăierii. [Lat USTULARE]. ║ fig. durea: vorbele tale m’au usturat mult.

ústur, a v. tr. (lat. ústulo, -áre, a arde [v. tr.]. Cp. cu scutur, tremur, vîntur). Îs caustic, îs ardeĭat, cauzez usturime (la limbă, la o rană): uniĭ ardeĭ ustură, acidu fenic ustură. V. refl. Simt usturime: mă ustură limba și buzele de borșu luĭ badea Ion. Fig. Urzic, pișc, înțep: vorba ceĭa l-a usturat răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

usturáre s. f., g.-d. art. usturắrii

usturáre s. f., g.-d. art. usturării; pl. usturări

usturá (a ~) vb., ind. prez. 3 ústură

usturá vb., ind. prez. 3 sg. ústură, imperf. 3 sg. usturá


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l ustura (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie / de regret / de ciudă.

Intrare: usturare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturare
  • usturarea
plural
  • usturări
  • usturările
genitiv-dativ singular
  • usturări
  • usturării
plural
  • usturări
  • usturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ustura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ustura
  • usturare
  • usturat
  • usturatu‑
  • usturând
  • usturându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ustură
(să)
  • usture
  • ustura
  • ustură
  • usturase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ustură
(să)
  • usture
  • usturau
  • ustura
  • usturaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

usturare

  • 1. Acțiunea de a ustura și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi ustura
    surse: DEX '98 DEX '09

ustura

  • 1. A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, V. 37.
      surse: DLRLC
    • Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49.
      surse: DLRLC
    • Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68.
      surse: DLRLC
    • Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune când cineva simte o durere puternică, fizică sau morală.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie glumeț A-l ustura pe cineva spatele, se spune când cineva merită bătaie.
      surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A provoca cuiva o durere fizică sau morală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lovi îndurera 3 exemple
      exemple
      • Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. F. 28.
        surse: DLRLC
      • Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. SADOVEANU, O. VI 68.
        surse: DLRLC
      • Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. A înțepa pe cineva cu vorba.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7.
          surse: DLRLC
        • Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50.
          surse: DLRLC

etimologie: