ustura [At: BIBLIA (1688), 619²/22 / Pzi: ustur / E: ml ustulare] 1 vt (Precedat de un pronume personal la acuzativ; c. i. o ființă sau o parte a corpului; subiectul indică locul dureros) A provoca o senzație de înțepătură, de urzicare, de arsură Si: a pișcă. 2 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) inima (sau sufletul) A simți o durere puternică, fizică sau morală. 3 vt (Gmț; îe) A-l ~ (pe cineva) spatele A merita o bătaie. 4 vt (Reg; îe) A-l ~ (pe cineva) călcâiele A avea dor de ducă. 5 vt (Fam; îe) Are să-l ~re O s-o pățească, va plăti scump. 6 vi (D. băuturi, condimente, mâncăruri condimentate, mirosuri) A provoca o senzație specifică de înțepătură (pe limbă, în nări), de usturime Si: a pișca. 7-8 vti (Fig; precedat de un pronume personal la acuzativ; c. i. o persoană) A provoca (prin vorbe caustice, prin răutate etc.) o suferință morală. 9 vt (îvp) A provoca dureri fizice cuiva Si: a chinui (1). 10 vt (În descântece) A freca, a da cu usturoi (4).