USTURA (-ur) vb. tr. A produce o sensație dureroasă printr’o arsură, prin urzicare, prin rănire, etc.: m’a usturat; preutul n’a vrut să-l mai usture și spatele și s’a mîlcomit (SB.); m’am atins cu mîna de urzici și mă ustură de mă trec lacrimele (L.-M.); pe tine se vede că nu te ustură ochii, eu nici nu mai văd (VLAH.); am mîncat un ardeiu iute și mă ustură în gură; Ⓕ: îi răsună încă în urechi vorbele astea care-l usturaseră ca o plesnitură de gîrbaciu în obraz (BR.-VN.) [lat. ustŭlare].