2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZICÁT, -Ă, urzicați, -ie, adj. Care are pielea iritată, bășicată de urzici (sau de alte plante ori de animale). – V. urzica.

urzicat2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: urzica] Care are pielea iritată, bășicată de urzici (1) sau de alte plante (ori animale urticante).

urzicat1 sn [At: ȘINCAI, în ȘA I, 692 / Pl: ? / E: urzica] (Rar) Urzicare (1).

URZICÁT, -Ă, urzicați, -te, adj. Care are pielea iritată, bășicată de urzici (sau de alte plante ori de animale). – V. urzica.

URZICÁT, -Ă, urzicați, -te, adj. Cu pielea iritată, bășicată de urzici.

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

urzica [At: ANON. CAR. / Pzi: urzic / E: urzică] 1-2 vtr (D. ființe) A (-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante ori animale urticante. 3 vt (Fig) A înțepa cu vorba Si: a ironiza, a satiriza.

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.

URZICÁ, urzíc, vb. I. Tranz. 1. (Despre urzici, p. ext. despre alte plante) A produce prin atingere o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG. ◊ Intranz. Fig. Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG. ♦ (Despre persoane) A atinge cu o urzică sau, p. ext., cu altă plantă, producînd o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270. ♦ Refl. A-și bășica pielea (prin atingerea de urzici). S-a urzicat la picioare. 2. Fig. A înțepa, a pișca cu vorba, a batjocori, a satiriza. Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9. Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.

A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simți usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică

A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alți factori de acest gen) A supune unei senzații de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înțepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică

urzíc, a v. tr. (d. urzică). Înțep cu urzicĭ: nu umblațĭ cu picĭoarele goale, că vă urzicațĭ! Fig. Împung cu vorba: vorba ceĭa îl urzicase răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzicá (a ~) vb., ind. prez. 3 urzícă

urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. și pl. urzícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZICÁT adj. bășicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

URZICAT adj. bășicat, (livr.) vezicat. (Piele ~.)

URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.

URZICA vb. a. (se) bășica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mînă.)

arată toate definițiile

Intrare: urzicat
urzicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicat
  • urzicatul
  • urzicatu‑
  • urzica
  • urzicata
plural
  • urzicați
  • urzicații
  • urzicate
  • urzicatele
genitiv-dativ singular
  • urzicat
  • urzicatului
  • urzicate
  • urzicatei
plural
  • urzicați
  • urzicaților
  • urzicate
  • urzicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: urzica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urzica
  • urzicare
  • urzicat
  • urzicatu‑
  • urzicând
  • urzicându‑
singular plural
  • urzi
  • urzicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urzic
(să)
  • urzic
  • urzicam
  • urzicai
  • urzicasem
a II-a (tu)
  • urzici
(să)
  • urzici
  • urzicai
  • urzicași
  • urzicaseși
a III-a (el, ea)
  • urzi
(să)
  • urzice
  • urzica
  • urzică
  • urzicase
plural I (noi)
  • urzicăm
(să)
  • urzicăm
  • urzicam
  • urzicarăm
  • urzicaserăm
  • urzicasem
a II-a (voi)
  • urzicați
(să)
  • urzicați
  • urzicați
  • urzicarăți
  • urzicaserăți
  • urzicaseți
a III-a (ei, ele)
  • urzi
(să)
  • urzice
  • urzicau
  • urzica
  • urzicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzicat

  • 1. Care are pielea iritată, bășicată de urzici (sau de alte plante ori de animale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi urzica
    surse: DEX '98 DEX '09

urzica

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv figurat Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270.
      surse: DLRLC
    • S-a urzicat la picioare.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A înțepa cu vorba.
    exemple
    • Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9.
      surse: DLRLC
    • Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • urzică
    surse: DEX '98 DEX '09