3 intrări
45 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URUI1 vb. IV v. hurui.
URUI1 vb. IV v. hurui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
URUI1 vb. IV v. hurui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
urui1 sn [At: CADE / V: huroaie sf, huroi, h~, uroaie, uroi / Pl: ? / E: pvb urui3] (Olt; Ban) Urluială (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urui3 v vz urlui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urui2 v vz hurui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HULUI vb. IV v. hurui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HULUI vb. IV v. hurui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: hului, urui vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: hului, urui vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hului2 v vz hurui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hurlui2 v vz urlui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hurui1 [At: COȘBUC, B. 86 / V: hului, ur~ / Pzi: 3 huruie / E: fo] 1 vi A face un zgomot ca acela al mersului unei căruțe Si: a hodorogi (1), a hurdui (1) 2 vi A rostogoli cu zgomot un butoi Si: a hurdui (2). 3 vi A face zgomotul de cădere a mai multor obiecte tari unul peste altul Si: a hurdui (3). 4 vr (Înv) A se descărca mai multe pistoale. 5 vr (D. porumbel sau curcan) A emite sunetul caracteristic speciei. 6 vr (Reg) A se dărâma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlui1 [At: KLEIN, D. 446 / V: h~, hurui, urui / Pzi: ~esc / E: mg örölni] 1 vt (D. boabele unor cereale) A măcina în granule mari. 2 vt (D. semințe ale unor plante oleaginoase) A zdrobi pentru a obține ulei. 3 vi (Trs; fig; îf hurui) A munci. 4 vi (Reg; d. intestine) A chiorăi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uroaie sf vz urui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uroi s vz urui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
HULUI vb. IV. V. hurui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HURUI, pers. 3 huruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela ce se aude cînd umblă o căruță, cînd se rostogolește un butoi sau cînd cad mai multe obiecte tari unul peste altul dintr-o dată; a durui. Prin pod șoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, P. 105. Camionul a început să huruie. Tare. Asurzitor. SAHIA, N. 92. Pe afară mai huruia cînd și cînd cîte-o trăsură. SANDU-ALDEA, D. N. 252. 2. Refl. (Transilv.) A se dărîma, a se nărui, a se surpa. O casă care era să să huruie, de veche. RETEGANUL, P. IV 54. – Variante: (2) hului (SLAVICI, N. I 55), (1) urui (IOSIF, P. 37, COȘBUC, P. I 102) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLUI2, urluiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre clădiri, terenuri) A se prăbuși, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLUI1, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina porumbul, orzul, ovăzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluială. – Variantă: urui vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HURUI pers. 3 huruie intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare etc. în mișcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a durui. 2) (despre porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei; a gurui. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A URLUI ~iesc tranz. (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
huruì v. a scoate un sunet șuierător, a face sgomot din cădere sau din sguduire. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hurluĭésc, V. urluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
húruĭ, a -í v. intr. (imit. V. hîrîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac trăsurile, trenu, tunurile orĭ alte lucrurĭ grele cînd merg saŭ se prăbușesc. – Rar -ĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl-?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uruĭésc, V. urluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!urui/urlui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uruiesc/urluiesc, 3 sg. uruiește/urluiește, imperf. 1 uruiam/urluiam; conj. prez. 1 sg. să uruiesc/să urluiesc, 3 să uruiască/să urluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hurui (a ~) vb., ind. prez. 3 huruie, imperf. 3 pl. huruiau; conj. prez. 3 să huruie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
urlui v. urui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
hurui (a ~) vb., ind. prez. 3 huruie, imperf. 3 sg. huruia; conj. prez. 3 să huruie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 să urluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hurui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. huruie, imperf. 3 sg. huruia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 sg. și pl. urluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hurui (ind. prez. 3 sg. și pl. huruie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
urlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, conj. urluiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
huruesc, -rue 3, -ruiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HURUI vb. 1. a durăi, a durui, a hodorogi, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruța ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgâlțâi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drâgâi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HURUI vb. v. dărăpăna, dărâma, nărui, prăbuși, prăvăli, risipi, surpa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HURUI vb. 1. a durăi, a durui, a hodorogi, (rar) a turui, (pop.) a trăncăni, (reg.) a hurdui, a troncăni, (prin Ban.) a trăscări. (Căruța ~ pe strada pietruită.) 2. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hurui vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. NĂRUI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RISIPI. SURPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urlui (-uesc, -it), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hului, pers. 3 sg. huluiește, vb. IV refl. (reg.) a se dărâma, a se nărui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hurui, vb. intranz. – A face zgomot (ref. la căruțe). – Onomatopee (Șăineanu, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N70) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) Surse flexiune: DAR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
huruiverb
- 1. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin pod șoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, P. 105. DLRLC
- Camionul a început să huruie. Tare. Asurzitor. SAHIA, N. 92. DLRLC
- Pe afară mai huruia cînd și cînd cîte-o trăsură. SANDU-ALDEA, D. N. 252. DLRLC
-
- 2. A se dărâma, a se surpa, a se nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O casă care era să să huruie, de veche. RETEGANUL, P. IV 54. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
urlui, urluiescverb
- 1. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
- örölni DEX '09 DEX '98 NODEX