2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ursesc, ~ească a [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~ești / E: urs + -esc] 1 (De obicei în descântece) Care aparține ursului (1). 2 (De obicei în descântece) Privitor la urs (1). 3 (De obicei în descântece) De urs (1). 4 (De obicei în descântece) Caracteristic ursului. 5 (Îs) Mere ~ești Varietate de mere cu coaja roșie, cu gust dulce și aspru. 6 (Îs) Prune (sau, reg, porobI) ~ești Varietate de prune rotunde, roșietice, moi, care se coc târziu și nu se desprind de pe sâmbure. 7 (Îs) Bureți ~ești Varietate de bureți uscați.

URSÉSC, -EÁSCĂ, ursești, adj. 1. (În descîntece) De urs, ca de urs. Tuse ursească... tu să ieși, să nu mai tușești. ȘEZ. VII 93. 2. (În expr.) Măr ursesc = soi de mere roșii, dulci și aspre la gust. Prune ursești = soi de prune rotunde, roșietice, care se coc tîrziu.

URSÉSC, -EÁSCĂ, ursești, adj. 1. (În descîntece) (Ca) de urs. 2. (În expr.) Măr ursesc = varietate de mere roșii și dulci. Prune ursești = varietate de prune rotunde, roșietice, care se coc tîrziu. – Din urs + suf. -esc.

ursésc v. tr. (ngr. orízo, aor. órisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde și bg. orisvam și urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unuĭ copil la naștere: ursitorile ĭ-aŭ ursit o vĭață fericită. – Vechĭ și azĭ în Olt. și Oaș ursez: așa aŭ fost ursate dobitoacele (NPl. Ceaur, 9).

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

ursi1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 10479 / V: (reg) urși, ~sa (Pzi: ursez) / Pzi: ~sesc / E: ngr οριω] (În superstiții și credințe populare) 1 vt (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a rândui, a sorti, (rar) a urzi1 (21), (reg) a rândului. 2 vt(a) (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A determină un eveniment, o acțiune etc. (rostind, uneori, formule magice) Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a sorti, (reg) a rândului. 3 vt A fermeca (rostind descântece). 4 vt (Pop) A prevesti cuiva ceva (mai ales rău) Si: a cobi (3), a meni. 5 vi (Îe) A ~ a rău A prezice lucruri nefavorabile.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile mistice, mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a destina, a meni, a predestina. Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Poetic) A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. ♦ Intranz. (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.

A URSÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viața unei ființe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso

ursì v. a rosti ursita. [Gr. bizantin ORÍZO (aorist ORISA), a hotărî (soarta), a decide (cf. bulg. uresița, ursitoare)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ursi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursesc, imperf. 3 sg. ursea; conj. prez. 3 să ursească

ursí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. și pl. urseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URSÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. vrăji.

mânătarcă ursească s. v. PITA-VACII.

URSI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti. (Sînt ~ să fie fericiți.) 3. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ursí (-sésc, -ít), vb.1. A predestina, a determina soarta sau o anume stare superioară în viitorul unei persoane. – 2. A meni, a ordona, a semnala. – Var. ursa și der. Mr. ursescu, ursire. Ngr. ỏρίζω, viitor ỏρίσω „a determina” (Pascu, II, 98; Tiktin; Candrea), cf. bg. orisvam. După părerea greșită a lui Cihac, II, 203, cuvînt identic cu a urzi cf. împotrivă Pușcariu 1839. – Der. ursit, adj. (predestinat; s. n., predestinație, destin; s. m., tînăr predestinat să fie bărbatul unei femei, viitor logodnic); ursită, s. f. (destin, soartă; viitoare logodnică); ursitor, s. m. (prezicător, ghicitor); ursitoare, s. f. (soartă, personificare antropomorfică a predestinării; prezicătoare, ghicitoare; femeie care conduce jocurile de ajun), cuvînt de uz general (ALR, I, 241); preursi, vb. (a predestina), cuvînt creat după fr. prédestiner.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ursí, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. a face pă ursit = vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi, lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo „a determina” (Șăineanu; Pascu, Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

ursí, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. exa face pă ursit, cu sensul de vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo (Pascu, Tiktin, Candrea).

Intrare: ursesc
ursesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursesc
  • ursescul
  • ursescu‑
  • ursească
  • urseasca
plural
  • ursești
  • urseștii
  • ursești
  • urseștile
genitiv-dativ singular
  • ursesc
  • ursescului
  • ursești
  • urseștii
plural
  • ursești
  • urseștilor
  • ursești
  • urseștilor
vocativ singular
plural
Intrare: ursi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursi
  • ursire
  • ursit
  • ursitu‑
  • ursind
  • ursindu‑
singular plural
  • ursește
  • ursiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursesc
(să)
  • ursesc
  • urseam
  • ursii
  • ursisem
a II-a (tu)
  • ursești
(să)
  • ursești
  • urseai
  • ursiși
  • ursiseși
a III-a (el, ea)
  • ursește
(să)
  • ursească
  • ursea
  • ursi
  • ursise
plural I (noi)
  • ursim
(să)
  • ursim
  • urseam
  • ursirăm
  • ursiserăm
  • ursisem
a II-a (voi)
  • ursiți
(să)
  • ursiți
  • urseați
  • ursirăți
  • ursiserăți
  • ursiseți
a III-a (ei, ele)
  • ursesc
(să)
  • ursească
  • urseau
  • ursi
  • ursiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursa
  • ursare
  • ursat
  • ursatu‑
  • ursând
  • ursându‑
singular plural
  • ursea
  • ursați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursez
(să)
  • ursez
  • ursam
  • ursai
  • ursasem
a II-a (tu)
  • ursezi
(să)
  • ursezi
  • ursai
  • ursași
  • ursaseși
a III-a (el, ea)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursa
  • ursă
  • ursase
plural I (noi)
  • ursăm
(să)
  • ursăm
  • ursam
  • ursarăm
  • ursaserăm
  • ursasem
a II-a (voi)
  • ursați
(să)
  • ursați
  • ursați
  • ursarăți
  • ursaserăți
  • ursaseți
a III-a (ei, ele)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursau
  • ursa
  • ursaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ursesc, urseascăadjectiv

  • 1. (În descîntece) De urs, ca de urs. DLRLC DLRM
    • format_quote Tuse ursească... tu să ieși, să nu mai tușești. ȘEZ. VII 93. DLRLC
  • chat_bubble Măr ursesc = soi de mere roșii, dulci și aspre la gust. DLRLC DLRM
  • chat_bubble Prune ursești = soi de prune rotunde, roșietice, care se coc târziu. DLRLC DLRM
etimologie:
  • urs + sufix -esc. DLRM

ursi, ursescverb

  • 1. (În superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. DLRLC
    • format_quote Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. DLRLC
    • format_quote El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
    • format_quote Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
    • format_quote poetic A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. DLRLC
    • 1.1. A face cuiva farmece, vrăji. DEX '09 DEX '98
      sinonime: vrăji
    • 1.2. intranzitiv (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. DLRLC
      • format_quote Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.