ursesc, ~ească a [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~ești / E: urs + -esc] 1 (De obicei în descântece) Care aparține ursului (1). 2 (De obicei în descântece) Privitor la urs (1). 3 (De obicei în descântece) De urs (1). 4 (De obicei în descântece) Caracteristic ursului. 5 (Îs) Mere ~ești Varietate de mere cu coaja roșie, cu gust dulce și aspru. 6 (Îs) Prune (sau, reg, porobI) ~ești Varietate de prune rotunde, roșietice, moi, care se coc târziu și nu se desprind de pe sâmbure. 7 (Îs) Bureți ~ești Varietate de bureți uscați.

URSESC, -EASCĂ, ursești, adj. 1. (În descîntece) De urs, ca de urs. Tuse ursească... tu să ieși, să nu mai tușești. ȘEZ. VII 93. 2. (În expr.) Măr ursesc = soi de mere roșii, dulci și aspre la gust. Prune ursești = soi de prune rotunde, roșietice, care se coc tîrziu.

URSESC, -EASCĂ, ursești, adj. 1. (În descîntece) (Ca) de urs. 2. (În expr.) Măr ursesc = varietate de mere roșii și dulci. Prune ursești = varietate de prune rotunde, roșietice, care se coc tîrziu. – Din urs + suf. -esc.

mânătarcă ursească s. v. PITA-VACII.