22 de definiții pentru urâciune urăciune uriciune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune.

URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune.

urâciune sf [At: PSALT. HUR. 111r/3 / V: uric~, (îrg) urăc~ (Pl: urâciune) / Pl: ~ni / E: urî1 + -iciune] 1 (Îrg) Nutrire a unui sentiment de ură față de cineva. 2 (Adesea lpl) Ură1 (1). 3 (Reg; îe) A-i face (cuiva) ~ cu (cineva) A învrăjbi. 4-6 (Reg) Ură1 (6-8). 7 (Îrg) Urâțenie (2). 8 (Rar) Ceea ce displace. 9 (Ccr) Lucru urât2 . 10 (Reg; euf) Excrement (1). 11-12 Urâțenie (3-4). 13 (Pex) Monstru. 14 (Reg) Faptă urâtă2 (8) Si: (îvr) urâtură.

URÂCIÚNE ~i f. Ființă urâtă, cu exterior respingător; smârdoare. [G.-D. urâciunii] /a (se) urî + suf. ~ciune

URICIÚNE s. f. v. urâciune.

URÎCIÚNE, urîciuni, s. f. 1. Ființă urîtă (din punct de vedere fizic); monstru, pocitanie, pocitură. Ai ajuns... urîciunea pămîntului. TEODORESCU, P. P. 108. (Și în forma uriciune) Cînd veți vedea uriciunea pustiirii stînd la locul unde nu se cade să steie, să știți că aproape este sfîrșitul. CREANGĂ, A. 137. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget. EMINESCU, O. I 150. 2. (Învechit și regional) Faptul de a urî, dușmănie, dispreț; dezgust, aversiune. De ce, domnilor critici, atîta urîciune? ALEXANDRESCU, M. 257. Unde e dragoste multă E și urîciune multă. PANN, P. V. II 133. Așa să potolești... ceața, urîciunile, dușmăniile. PĂSCULESCU, L. P. 124. – Variante: uriciúne, urăciune (ȘEZ. I 250) s. f.

urîciune f. 1. însușirea celor urîți, celor urîte; 2. ființă urîtă.

uráre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ura. Felicitare. – Vechĭ urăcĭune.

urăcĭúne f. (d. urez saŭ lat. augurátio, -ónis). Cod. Vor. Urare.

uricĭúne f. (d. urît). Defectu de a fi urît (la față): uricĭunea luĭ Voltaire. Defectu de a fi odios: uricĭunea uneĭ fapte. Ființă urîtă: cine e uricĭunea asta? – Rar urîcĭune (vest). V. cĭumă, holéră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urâciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni

urâciúne s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URÂCIÚNE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

URÂCIÚNE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.

URĂCIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.

urăciune s. v. BINECUVÎNTARE. BLAGOSLOVIRE.

arată toate definițiile

Intrare: urâciune
urâciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâciune
  • urâciunea
plural
  • urâciuni
  • urâciunile
genitiv-dativ singular
  • urâciuni
  • urâciunii
plural
  • urâciuni
  • urâciunilor
vocativ singular
plural
urăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urăciune
  • urăciunea
plural
  • urăciuni
  • urăciunile
genitiv-dativ singular
  • urăciuni
  • urăciunii
plural
  • urăciuni
  • urăciunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uriciune
  • uriciunea
plural
  • uriciuni
  • uriciunile
genitiv-dativ singular
  • uriciuni
  • uriciunii
plural
  • uriciuni
  • uriciunilor
vocativ singular
plural

urâciune urăciune uriciune

  • 1. Ființă cu înfățișare respingătoare.
    exemple
    • Ai ajuns... urîciunea pămîntului. TEODORESCU, P. P. 108.
      surse: DLRLC
    • Cînd veți vedea uriciunea pustiirii stînd la locul unde nu se cade să steie, să știți că aproape este sfîrșitul. CREANGĂ, A. 137.
      surse: DLRLC
    • Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget. EMINESCU, O. I 150.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • De ce, domnilor critici, atîta urîciune? ALEXANDRESCU, M. 257.
      surse: DLRLC
    • Unde e dragoste multă E și urîciune multă. PANN, P. V. II 133.
      surse: DLRLC
    • Așa să potolești... ceața, urîciunile, dușmăniile. PĂSCULESCU, L. P. 124.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urî + sufix -ciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX