urâciune sf [At: PSALT. HUR. 111^r/3 / V: uric~, (îrg) urăc~ (Pl: urâciune) / Pl: ~ni / E: urî¹ + -iciune] 1 (Îrg) Nutrire a unui sentiment de ură față de cineva. 2 (Adesea lpl) Ură¹ (1). 3 (Reg; îe) A-i face (cuiva) ~ cu (cineva) A învrăjbi. 4-6 (Reg) Ură¹ (6-8). 7 (Îrg) Urâțenie (2). 8 (Rar) Ceea ce displace. 9 (Ccr) Lucru urât² . 10 (Reg; euf) Excrement (1). 11-12 Urâțenie (3-4). 13 (Pex) Monstru. 14 (Reg) Faptă urâtă² (8) Si: (îvr) urâtură.