2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIVERSÁLII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia.

universalii sfp vz universal

UNIVERSÁLII s. f. pl. Nume dat noțiunilor generale în filozofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuție în jurul noțiunilor generale și a naturii lor, fapt care a determinat apariția celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia.

UNIVERSÁLII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noțiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].

UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noțiunilor generale. (< lat. universalia)

UNIVERSÁLII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noțiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ◊ ~ lingvistice particularități caracteristice tuturor limbilor sau majorității acestora. /<lat. universalia

UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

universal, ~ă [At: N. COSTIN, LET. II, 66/29 / V: (îvr) ~e ain, ~ii sfp / Pl: ~e sn, ~i, ~e a, ~ii și (asr) ~e sf / E: lat universalis, fr universel cf ger Universalien] 1 sn (Îvr) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu Si: ordin, (înv) ucaz. 2 a Care se referă sau care se aplică la totalitatea elementelor care compun o categorie, o clasă etc. Si: general valabil. 3 a Care cuprinde totalitatea obiectelor ce se iau în considerare într-un caz dat. 4 a (Log; îs) Judecată -ă Judecată care afinnă sau neagă un predicat enunțat despre întreaga clasă desemnată de subiectul judecății. 5 a (Fiz; îs) Atracție (sau gravitație) ~ă Proprietate a tuturor corpurilor din univers (2) de a se atrage reciproc. 6 a (Jur; îs) Legatar (sau, înv, erede) ~ Persoană instituită prin testament ca moștenitoare a tuturor bunurilor cuiva. 7 a Care se întinde pe toată suprafața pământului (sau pe o mare parte a lui). 8 a Care privește, interesează totalitatea oamenilor Si: mondial. 9 a Care aparține, care este comun tuturor oamenilor, popoarelor, țărilor (sau majorității lor) Si: mondial. 10 a Care este comun tuturor ființelor, obiectelor dintr-o anumită categorie, dintr-un grup sau marii lor majorități Si: general (2). 11 a (Îs) Vot (sau sufragiu) ~ Drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 12 a (D. unelte, instrumente, aparate etc.) Care poate fi folosit la mai multe operații, în mai multe situații. 13 sn (Șîs ~ de strung) Mandrină de strung la care strângerea fălcilor este simultană, iar centrarea lor este automată. 14 a (D. oameni) Care posedă cunoștințe din toate domeniile (sau din mai multe) Si: enciclopedic (5), multilateral, omniscient. 15 a (D. facultăți umane, acțiuni etc.) Care cuprinde sau care se referă la toate domeniile, la toate aspectele (sau la mai multe dintre ele) Si: enciclopedic, multilateral, omniscient. 16 a Care se extinde la întregul univers (1, 2) (cuprinzând tot ce există). 17 a Care aparține universului (1, 2) Si: cosmic (1). 18 a Privitor la univers (1, 2) Si: cosmic (2). 19 sfp (Astăzi îf universalii) Denumirea noțiunilor generale în filozofia scolastică. 20 sfp (îs) Disputa (sau cearta) -iilor Dispută în jurul naturii noțiunilor generale, care a detenninat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. 21 sfp (Mai ales îs -ii lingvistice sau -ii ale limbii) Trăsături comune tuturor limbilor.

UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. (Adesea prin exagerare) Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot și e comun tuturor; general, obștesc. Pentru prima oară în istoria omenirii dorința universală de pace a devenit o cerere universală de pace, bazată pe credința că pacea universală este posibilă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 358, 1/4. A împăca poporul cu boierii și călugării se silise Iacob Despota: atrăgîndu-și o neîncredere din ambe părțile, el pieri sub loviturile unei coalițiuni universale. HASDEU, I. V. 37. Știința astăzi nu este un mister; tiparul au făcut-o universală. KOGĂLNICEANU, S. 216. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. Legatar universal = persoană instituită prin testament ca moștenitoare a tuturor bunurilor cuiva. Spirit universal = persoană care stăpînește cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. În epoca lui Alecsandri... era vremea (și nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politică, scoate reviste, culege literatura populară, e director de teatru, scrie în toate genurile literare în versuri și în proză, se ocupă cu gramatica etc. IBRĂILEANU, SP. CR. 156. ◊ (Adverbial) Desfășurarea revoluției în țara noastră a demonstrat încă o dată că leninismul este o teorie și o tactică universal valabilă. GHEORGHIU-DEJ, R. 26. ◊ (Substantivat, n.) Particularul nu există decît în legătura sa cu universalul. ♦ Care se bucură de mare faimă; vestit, ilustru, celebru. Ceea ce face din Petru cel Mare o figură universală, un om al cărui nume va rămîne și după ce se va stinge amintirea celor mai vestiți împărați, e că despre el se poate spune că a avut geniul uneltelor. BOGZA, M. S. 61. 2. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, care este bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. Cu o apăsare de buton, mufa fixată în corpul universalului prinde să se învîrtească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

UNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot și este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecăți) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].

UNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ◊ comun unei totalități cuprinzătoare de entități; general. 2. (log.; despre judecăți) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ◊ mondial. 3. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)

UNIVERSÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de univers; propriu universului. Gravitație ~ă. 2) Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc. Istorie ~ă. 3) Care are cunoștințe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte sau ființe; caracteristic pentru o anumită clasă de obiecte sau ființe. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre mașini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operații; bun pentru executarea mai multor operații. /<fr. universal, lat. universalis

universal a. 1. care se întinde la tot și pretutindenea: legile universale ale naturei; 2. care îmbrățișează, coprinde tot: Goethe era un spirit universal; 3. care e fapta tuturor, ce provine dela toți: admirațiune universală. ║ n. 1. ceea ce este comun la indivizii din acelaș gen sau din aceeaș specie; 2. pl. se zicea, în filozofia scolastică, de unele idei generale, considerate ca atribute comune tuturor ființelor: genul, specia, diferența, propriul și accidentalul.

*universál, -ă adj. (mlat. universalis). General, care cuprinde tot: remediŭ universal, admirațiune universală. Care știe de toate, care cuprinde toate, enciclopedic: Goethe era un spirit universal. Adv. În mod universal, de toțĭ: savant universal recunoscut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

universálii (-lii) s. f. pl., art. universáliile (-li-i-)

universálii s. f. pl. (sil. -lii), art. universáliile (sil. -li-i-)

universál adj. m., pl. universáli; f. universálă, pl. universále

universál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obștesc. (Pace ~.) 3. v. vast.

arată toate definițiile

Intrare: universalii
  • silabație: -lii
substantiv feminin (F170)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • universalii
  • universaliile
genitiv-dativ singular
plural
  • universalii
  • universaliilor
vocativ singular
plural
Intrare: universal
universal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • universal
  • universalul
  • universalu‑
  • universa
  • universala
plural
  • universali
  • universalii
  • universale
  • universalele
genitiv-dativ singular
  • universal
  • universalului
  • universale
  • universalei
plural
  • universali
  • universalilor
  • universale
  • universalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

universalii

  • 1. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul.
      surse: DEX '09
  • 2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase.
    surse: DN

etimologie:

universal

  • 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: general (adj.) obștesc antonime: particular 6 exemple
    exemple
    • Pentru prima oară în istoria omenirii dorința universală de pace a devenit o cerere universală de pace, bazată pe credința că pacea universală este posibilă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 358, 1/4.
      surse: DLRLC
    • A împăca poporul cu boierii și călugării se silise Iacob Despota: atrăgîndu-și o neîncredere din ambe părțile, el pieri sub loviturile unei coalițiuni universale. HASDEU, I. V. 37.
      surse: DLRLC
    • Știința astăzi nu este un mister; tiparul au făcut-o universală. KOGĂLNICEANU, S. 216.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Desfășurarea revoluției în țara noastră a demonstrat încă o dată că leninismul este o teorie și o tactică universal valabilă. GHEORGHIU-DEJ, R. 26.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neutru Particularul nu există decît în legătura sa cu universalul.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neutru Există o unitate dialectică între universal și particular.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. logică Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. științe juridice Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.4. Spirit universal = persoană care stăpînește cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În epoca lui Alecsandri... era vremea (și nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politică, scoate reviste, culege literatura populară, e director de teatru, scrie în toate genurile literare în versuri și în proză, se ocupă cu gramatica etc. IBRĂILEANU, SP. CR. 156.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Care se bucură de o mare faimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: celebru ilustru vestit un exemplu
    exemple
    • Ceea ce face din Petru cel Mare o figură universală, un om al cărui nume va rămîne și după ce se va stinge amintirea celor mai vestiți împărați, e că despre el se poate spune că a avut geniul uneltelor. BOGZA, M. S. 61.
      surse: DLRLC
  • 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 4.1. (și) substantivat neutru Mandrină de strung.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cu o apăsare de buton, mufa fixată în corpul universalului prinde să se învîrtească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.
        surse: DLRLC

etimologie: