UNIVERSALII s. f. pl. Denumire dată noțiunilor generale în filosofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = dispută în jurul naturii noțiunilor generale care a determinat divizarea scolasticii în trei curente: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia.

UNIVERSALII s. f. pl. Nume dat noțiunilor generale în filozofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuție în jurul noțiunilor generale și a naturii lor, fapt care a determinat apariția celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia.

UNIVERSALII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noțiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].

UNIVERSALII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noțiunilor generale. (< lat. universalia)

UNIVERSALII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noțiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ◊ ~ lingvistice particularități caracteristice tuturor limbilor sau majorității acestora. /<lat. universalia

universalii s. f. pl., art. universaliile (desp. -li-i-)

universalii (-lii) s. f. pl., art. universaliile (-li-i-)

universalii s. f. pl. (sil. -lii), art. universaliile (sil. -li-i-)

UNIVERSÁLE (UNIVERSÁLII) (< lat.) Proprietate care poate fi predicată despre toți indivizii de un anumit fel (precum „roșul”) sau relație (relația de rudenie, cum ar fi cea de frate, relațiile cauzale, relațiile de spațiu sau timp). Introducerea conceptului în filozofie se atribuie lui Socrate. Chestiunea de ordin metafizic cu privire la u. se referă la natura reală a u., generând așa-numita ceartă (disputa, problema) universaliilor. În Antic., discutată în contradictoriu de Platon și Aristotel, ea devine centrală în Ev. med. când s-au conturat trei poziții principale: realismul (u. există independent de lucrurile particulare); nominalismul (u. nu există independent de lucrurile particulare); conceptualismul (u. există numai în minte). În sec. 20 problema u. a renăscut mai ales în tradiția filozofiei analitice (Frege, Russell, Wittgenstein, Quine). V. realism, nominalism, conceptualism.