4 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

unita sf vz unitate

UNIT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3.

UNITATE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.

unit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (Trs) on~ a / Pl: ~iți, ~e / E: uni3] 1 a (Cu referire la obiecte, teritorii etc. sau acțiuni, idei etc. atribuite mai multor persoane) Legat de altul Si: îmbinat, împreunat, reunit. 2 a Unitar (1). 3 a (Rar; d. terenuri, porțiuni de teren etc.) Aflat alături de ceva. 4 a (D. mai multe persoane, ființe, grupuri sociale) Solidar. 5-6 a (D. bărbat și femeie) Căsătoriți (1-2). 7 a Care ține de uniatism. 8-9 smf, a Greco-catolic (1-2). 9 a (Îvr; d. stil) Fără ornamente.

unitate sf [At: POENARU, G. 63/19 / V: (îvr) unăt~, unita / Pl: ~tăți / E: lat unitas, -atis, fr unité] 1 Fiecare dintre obiectele care formează o mulțime. 2 Element aritmetic ce formează numerele Si: (înv) unime (1), uniță (1), unișoară (4), unișor (5). 3 (Mai ales îs cifra ~ităților, ~ de rangul întâi) Cifra de la dreapta zecilor într-un număr format din mai multe cifre Si: (rar) unime (2), (înv) unișor (6). 4 Elementul neutru al unui grup multiplicativ Si: (înv) unime (3). 5 (Prc) Numărul unu Si: (înv) unime (4). 6 (Adesea îs ~ de măsură) Mărime fizică scalară în funcție de care se exprimă toate mărimile de același fel Si: (înv) unime (5). 7 (Îs) ~ astronomică Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu semiaxa mare a orbitei pământului. 8 Însușirea de a fi un întreg indivizibil. 9 Însușirea de a fi constituit din elemente de același fel sau similare Si: (înv) uniciune (1). 10 Însușirea de a fi unic1 (1) Si: (înv) uniciune , unime (6). 11 (Îs) Regula celor trei ~tăți Regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modem), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 12 Ceea ce posedă însușirea de a fi un întreg indivizibil. 13 Ansamblu ale cărui elemente au caractere comune Si: (înv) unință (2). 14 Fiecare element al unui ansamblu omogen Si: unință. 15 (Lin; îs) ~ frazeologică îmbinare de cuvinte cu caracter stabil, proprie unei limbi. 16 (Adesea urmat de determinări) Parte componentă a unui complex economic, social, științific etc. 17 (Mil) Formație organizatorică permanentă (batalion, pluton etc.) a forțelor armate. 18 Calitatea unui ansamblu coerent, armonic Si: coeziune (2), omogenitate, solidaritate, armonie (1). 19 (Spc) Calitatea unei opere de a fî un tot armonios. 20 (Far; Med) Nume dat unor mărimi convenționale la măsurarea unor substanțe cu activitate fiziologică (penicilină, semri etc.) și în efectuarea unor probe de laborator.

uniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 131v/8 / Pl: ~țe / E: unu + -iță după troiță] (Îvr) Unitate (13).

UNIT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni3.

UNITATE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.

UNIT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Împreunat, îmbinat, reunit. Principatele Unite.Mînele mici și unite pe piept. EMINESCU, N. 11. 2. Care este în raporturi trainice cu cineva, care este de acord, gîndește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar (cu cineva). Îmi place să vă știu uniți împreună, căci aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. 3. (În organizarea mai veche a bisericii din țara noastră; adesea substantivat) (Persoană) care aparținea confesiunii greco-catolice; greco-catolic. Este-un popă d-ăi uniți Și cununa d-ăi fugiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.

UNITATE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură.Aria toată se împarte în unități de suprafață. GEOMETRIA P. 202. 2. (În opoziție cu pluralitate) Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. Unitatea obiectivă a lumii. 3. Coeziune, omogeneitate, solidaritate, unire; (concretizat) tot unitar, indivizibil. Forma și conținutul, suportul material și sensul sau funcțiunea oricărui element constitutiv al limbii, alcătuiesc o unitate indisolubilă. IORDAN, L. R. 144. Trebuie să-și păstreze vie cel puțin unitatea sufletească. REBREANU, R. I 83. Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern) după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Formație, grupare economică, administrativă, militară etc. care acționează după un plan comun. O unitate de tancuri poposea la marginea drumului. CAMILAR, N. I 23. A început prin a spune că pleacă peste două zile la unitate. C. PETRESCU, Î. II 85.

UNITATE s.f. 1. Numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decît zece. ♦ Cantitate care servește ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. Însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. ♦ Formație militară, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unité].

UNITATE s. f. 1. numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomică = unitate pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, distanța medie de la Soare la Pământ. ◊ numerele mai mari decât zero. ◊ cantitate ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. 5. formație militară, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc. 6. ~ furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unité, lat. unitas)

unitate-etalon s. f. Întreprindere cu rol de model ◊ „În agricultura de stat au fost stabilite unități-etalon atât în producția vegetală cât și în cea animală, care vor deveni model în întreaga activitate pentru toate unitățile agricole.” R.l. 2 IV 74 p. 5. ◊ „BIG Berceni, care se va deschide peste câteva zile, se va număra printre unitățile etalon ale Ministerului Comerțului Interior.” I.B. 11 II 75 p. 1. ◊ „Ca unitate etalon ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții de producție ca oricare alt complex zootehnic din țară.” Sc. 21 I 77 p. 1; v. și R.l. 28 XII 79 p. 5 (din unitate + etalon)

UNIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UNI și A SE UNI. 2) (despre colectivități sau despre membrii acestora) Care se caracterizează prin unitate de idei, idealuri comune, acțiuni unanim acceptate. Familie ~ tă. 3) și substantival Care ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică; uniat. /v. a (se) uni

UNITATE ~ăți f. 1) Numărul și cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu până la nouă inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifră a unui compus. 4) Mărime luată ca etalon pentru măsurarea mărimilor de același fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectică. 6) Formație care intră în componența unui sistem superior și activează după un plan unic. ~ administrativă. ~ militară. [G.-D. unității] /<fr. unité, lat. unitas, ~atis

Columbia f. 1. țară întinsă în America meridională, republică fundată în 1811 de Bolivar și împărțită la 1831 în 3 republice: Statele-Unite ale Columbiei, Equatorul și Venezuela; 2. (Statele-Unite ale Columbiei), odinioară (Noua-Grenada) republică în America de S., la S.-E, de marea Antilelor: 6 mil. loc., coprinzând istmul de Panama, străbătut de lanțul Anzilor, cu cap. Santa Fe-de-Bogota; 3. district federal în Statele-Unite cu cap. Washington: 480.000 loc.

Principatele-Unite n. pl. numele ce luară Muntenia și Moldova după Convențiunea din Paris (1858), când cele două țări fură puse sub suzeranitatea Porții și garanția colectivă a Puterilor europene. Această stare de lucruri dură până în 1862, când țările-surori se întruniră în Principatul României, cu cap. București.

Statele-Unite n. pl. mare republică federativă în America de N., coprinzând 38 de State și 10 teritorii cu o populațiune de 118 mil. loc. (între cari 250.000 Indieni sau Piei-Roșii), cu cap. Washington. Basine huiliere, mine de petrol, aur, argint, fier, aramă, mercuriu; cerealele și bumbacul sunt bogăția țării.

unit a. și m. 1. împreunat; 2. se zice de Românii greco-catolici din Transilvania, trecuți în 1700 la catolicism, dar conservând unele particularități ale cultului grec (azi în număr de peste 1 milion). Ca și Catolicii, Uniții recunosc pe Papa și admit purgatoriul, dar serviciul divin se face în limba română (nu în cea latină) și formele-i exterioare sunt conforme ritului ortodox.

unitate f. 1. principiul numerelor; 2. cantitate luată arbitrar spre a servi de comparațiune unor cantități de aceeaș specie: gramul e unitatea de greutate; 3. calitatea celui ce este unul: unitatea lui Dumnezeu; 4. acord, armonie în totalitatea părților unei opere; 5. cele trei unități (unitatea de acțiune, de timp și de loc), regule ce prezida la compunerea unei opere dramatice și cari s’au observat cu rigoare absolută în tragedia clasică franceză.

unít, -ă adj. Împreunat, făcut una. Aliat. Care recunoaște autoritatea papeĭ, vorbind de o parte din Româniĭ din Ardeal. Subst. Român care recunoaște autoritatea papeĭ. – Unițiĭ s’aŭ unit cu Roma la 1700 și-s astăzĭ peste 1.000.000. Eĭ admit purgatoriu, dar îșĭ păstrează formele exterioare ale cultuluĭ ca și la ortodocșĭ și oficiază tot pe românește (nu și pe latinește).

*unitáte f. (lat. únitas, -átis). Unime, principiu orĭ-căruĭ număr: nu se adună decît unitățĭ de acelaș fel. Cantitate luată ca măsură comună p. toate cele de acelașĭ fel: unitate de lungime, de greutate, de capacitate (metru, gram, litru). În tactică, detașament după care se numără forța uneĭ armate (batalion, escadron, baterie, ĭar pe apă orĭ în aer batisment orĭ avion. Compania și regimentu îs unitățĭ administrative). Calitatea de a fi unu (în opoz. cu pluralitate): unitatea luĭ Dumnezeŭ. Acord, armonie, unire: unitate de opiniunĭ. Cele treĭ unitățĭ (acțiunea, timpu și locu), în literatura clasică franceză, regule dramatice după care o pĭesă trebuĭe să se desfășoare într’o singură acțiune principală, într’o singură zi și într’o singură casă orĭ cel puțin într’un singur oraș.

úniță f., pl. e. Unitate (cuv. fabr. de Dos. după troiță).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unit adj. m., s. m., pl. uniți; adj. f., s. f. unită, pl. unite (dar: Biserica Română Unită cu Roma, Statele Unite ale Americii s. proprii art.)

unitate s. f., g.-d. art. unității; pl. unități

*unit adj. m., s. m., pl. uniți; adj. f., s. f. unită, pl. unite

unitate s. f., g.-d. art. unității; pl. unități

unitate s. f., g.-d. art. unității; pl. unități

Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNIT adj., s. 1. adj. îmbinat, împreunat, îngemănat, reunit. (Elementele ~ ale unui tot.) 2. adj. v. aglutinat. 3. adj. v. unificat. 4. adj. (fig.) conjugat. (Eforturi ~.) 5. adj. v. înfrățit. 6. adj., s. (BIS.) greco-catolic, (rar) uniat.

UNITATE s. 1. (MAT.) v. unime. 2. (MAT.) unitate statistică = individ. 3. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 4. v. omogenitate. 5. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 6. v. fraternitate. 7. v. identitate. 8. firmă, v. întreprindere. 9. v. instituție.

UNIT adj., s. 1. adj. îmbinat, împreunat, îngemănat, reunit. (Elementele ~ ale unui tot.) 2. adj. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, lipit, reunit, sudat. (Cuvinte ~; microorganisme ~.) 3. adj. reunit, unificat. (Pe teritoriile ~.) 4. adj. (fig.) conjugat. (Eforturi ~.) 5. adj. înfrățit, solidar. (Lupta ~ a popoarelor.) 6. adj., s. (BIS.) greco-catolic, (rar) uniat.

UNITATE s. 1. (MAT.) unime. 2. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 3. omogenitate. (~ unei echipe.) 4. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 5. frăție, înfrățire, solidaritate. (~ muncitorilor din întreaga lume.) 6. conformitate, identitate. (~ de opinii.) 7. întreprindere, (ieșit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.) 8. instituție, (înv.) așezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Bubnoff, unitate ∼, (engl.= Bubnoff, ~ unity) unitate standard pentru aprecierea ratei de acumulare a sedimentelor, egală cu 1mm/1 000 ani (sau 1 micron/an sau 1m/1ma). Termenul a fost propus de Fischer (1969).

unitate litostratigrafică, (engl.= litostratigraphic unit) strat sau grup de strate alcătuite dintr-un tip litologic sau dintr-o asociație de tipuri litologice, ce reflectă relativa constanță a condițiilor de sedimentare. U.l. au atât o dezvoltare verticală (cronologică), cât și laterală (spațială); Conform recomandărilor Comisiei Internaționale de Nomenclatură Stratigrafică; u.l. fundamentală este → formațiunea, având ca u.l. subordonate → membrul (member, engl.) și → stratul.

UNITATE s. f. (cf. fr. unité, lat. unitas, -atis): 1. coeziune, omogenitate, unire. Se folosește cu referire la locuțiuni, considerându-se o calitate a acestora: u. elementelor componente în cadrul locuțiunii este direct proporțională cu vechimea acesteia. 2. formație lingvistică caracteristică diverselor compartimente ale limbii sau unor discipline lingvistice. Se poate vorbi astfel de u. fonetice (formații lingvistice caracteristice foneticii și echivalente cu sunetele articulate), de u. fonologice (formații lingvistice caracteristice fonologiei și echivalente cu fonemele), de u. segmentale (alcătuite din segmente fonice: vocale, semivocale, și consoane), de u. suprasegmentale (nereprezentate prin segmente fonice, dar însoțitoare obligatorii ale silabelor, cuvintelor și enunțurilor: accentul și intonația), de u. lexicale (formații lingvistice caracteristice lexicului și echivalente cu cuvintele, expresiile și locuțiunile), de u. gramaticalemorfologice și sintactice – (formații lingvistice caracteristice gramaticii – morfologiei și sintaxei – și echivalente cu morfemele, și, respectiv, cu părțile de vorbire și de propoziție, cu propozițiile și cu frazele), de u. frazeologice (îmbinări de două sau mai multe cuvinte a căror coeziune poate fi mai strânsă sau mai laxă), de u. lexico-gramaticale (formații lingvistice lexicale și gramaticale, de natură semantică și morfologică, echivalente cu părțile de vorbire), de u. sintactice omogene (de aceeași natură sintactică, de același fel) și de u. sintactice eterogene (de natură sintactică diferită, în raport cu alte u.), de u. stilistice (formații lingvistice caracteristice stilisticii și echivalente cu figurile de stil și cu stilurile) etc.

UNITĂȚI (cele trei) (< lat. unitas, din unus, un) Legi fundamentale ale teatrului clasic – unitatea de loc, timp și acțiune - care apar în opera tragicilor antici. Regula celor trei unități teatrale a fost definită integral încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, dar formularea cea mai concisă și precisă o capătă în Arta poetică a lui Boileau, ca o consecință a raționalismului clasic. „Dar noi, ce ne supunem la legea rațiunii, Vrem arta să îndrepte și mersul acțiunii. Un loc, o zi anume și-un singur fapt deplin Vor ține pînă la urmă tot teatrul arhiplin.” După Poetica lui Aristotel, unitatea de acțiune se referă la toate genurile mari: epopeea, tragedia și comedia, celelalte două unități, de timp și de loc, referindu-se numai la operele dramatice. Regula celor trei unități, în ciuda polemicelor diverse din jurul lor, a triumfat și s-a impus într-o perioadă strălucită a literaturii franceze (clasicismul din secolul al XVIII-lea). Repudiată de romantici, regula celor trei unități a fost înlăturată în numele principiului noii estetici a libertății totale în creația literară. Dacă regula celor trei unități a fost abandonată, totuși și în teatrul romantic și mai ales în cel modern mai revin unele nuanțe ale modalității clasice, ca unitatea de loc și timp.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASOCIAȚIA PENTRU NAȚIUNILE UNITE DIN ROMÂNIA, asociație creată în 1955, cu sediul la București, avînd ca scop popularizarea principiilor și țelurilor Națiunilor Unite; este afiliată Federației Mondiale a Asociațiilor pentru Națiunile Unite.

CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE (în engl.: United Nations Conference on Trade and Development – U.N.C.T.A.D.) v. O.N.U..

CONIUNCTIS VIRIBUS v. VIRIBUS UNITIS.

FEDERAȚIA MONDIALĂ A ASOCIAȚIILOR PENTRU NAȚIUNILE UNITE, organizație internațională neguvernamentală. Înființată în 1946, cu sediul la Geneva.

FONDUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; în engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din țările devastate de război cu alimente, medicamente și îmbrăcăminte. Prin Rezoluția Adunării Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutorare a copiilor a căpătat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat în vigoare convenția asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. același an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de șefi de stat sau de guvern, care adoptă un plan de acțiune în sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat în sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins în 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

ÎNALTUL COMISARIAT AL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAȚI. organism creat la Geneva, în 1950, cu scopul de a asigura protecția internațională a refugiaților care, prin definiție, nu beneficiază de protecția țării de origine. Premiul Nobel pentru pace (1954 și 1981).

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU ALIMENTAȚIE ȘI AGRICULTURĂ (F.A.O.; în engl.: Food and Agricultural Organization – F.A.O.), agenție internațională guvernamentală (din 1946) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creată la 16 oct. 1945, având ca obiectiv lupta contra foametei și sărăciei, ameliorarea alimentației și a securității alimentare și accesul tuturor țărilor la o alimentație adecvată unei vieți active și sănătoase. Promovează dezvoltarea rurală și agricultura durabilă prin strategia de îmbunătățire pe termen lung a producției agricole și a securității alimentației, ameliorarea distribuției și comerțului cu produse agricole, permițând astfel conservarea și gestionarea resurselor naturale, creșterea nivelului de viață a populației mondiale și a celei rurale în special. F.A.O. are 181 membri (2002), printre care și România (din 9 nov. 1961).

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE INDUSTRIALĂ (O.N.U.D.I.; în engl. United Nations Industrial Development Organization – U.N.I.D.O.), agenție specializată guvernamentală (din 1984) în cadrul O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creată la 17 dec. 1966 (își începe activitatea în 1967), în scopul promovării și accelerării procesului de industrializare în țările în curs de dezvoltare, facilitării transferului de tehnologie și a investițiilor și al coordonării tuturor activităților în acest domeniu desfășurate de alte organisme ale Națiunilor Unite. Până în 1984 a funcționat ca organ permanent, specializat, al Adunării Generale a O.N.U. O.N.U.D.I. are 169 membri (2002), printre care și România (din 1 ian. 1967).

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT, ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ (în engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franța), creată în nov. 1945 în urma Conferinței de la Londra (își începe activitatea la 4 nov. 1946), în scopul intensificării colaborării între națiuni în domeniul educației, științei, culturii și comunicării, în spiritul respectului universal pentru dreptate și în dominația legii, pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie. Promovează cooperarea intelectuală internațională, realizează asistența operațională și stimulează schimburile internaționale și cunoașterea reciprocă în domeniile educației, științei și culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), între care și România (din 12 iul. 1955).

ORGANIZAȚIA UNITĂȚII AFRICANE (O.U.A.; în engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizație guvernamentală regională, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creată la Conferința din mai 1963 de către 32 națiuni africane (atunci independente), în scopul promovării unității și solidarității statelor africane, colaborării politice și economice a statelor membre, intensificarea și coordonarea eforturilor pentru îmbunătățirea standardului de viață în Africa, al apărării suveranității, integrității teritoriale și independenței statelor africane, desființării oricăror forme de colonialism pe continentul african, al promovării cooperării internaționale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu excepția Marocului, care a părăsit organizația în 1984 în semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferința Șefilor de stat și guvern (care se reunește anual într-o țară membră), Consiliul Miniștrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete și comisii specializate și Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat și în iul. 2002 a fost înlocuită de Uniunea Africană.

PRINCIPATELE UNITE, denumirea oficială a statului rezultat din unirea Moldovei cu Țara Românească între 1859 și 1862 (când a fost adoptat numele de România).

PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE (P.N.U.D.; în engl: United Nations Development Programme – U.N.D.P.), organ subsidiar al Adunării Generale a O.N.U. de asistență multilaterală, cu sediul la New York, creat în 1965, în scopul de a sprijini eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru folosirea eficientă a resurselor naturale și a potențialului uman. Resursele P.N.U.D. provin din contribuții voluntare ale statelor membre ale O.N.U. și ale unor organizații internaționale.

PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU MEDIU (P.N.U.M.; în engl. United Nations Environment Programme – U.N.E.P.), organ subsidiar al Adunării Generale a O.N.U. de asistență multilaterală, cu sediul la Nairobi, creat în 1972, în scopul de a furniza statelor membre ale organizației sau altor organe și instituții specializate din sistemul Națiunilor Unite asistență în domeniul protejării mediului. Resursele programului provin din bugetul O.N.U. și contribuții voluntare ale statelor membre ale organizației.

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD v. Marea Britanie.

REPUBLICA ARABĂ UNITĂ (R.A.U.), stat fondat în 1958 prin unirea Egiptului cu Siria. În 1961 Sira s-a retras din uniune, Egiptul păstrând denumirea până în 1971. Între 1958 și 1961, la R.A.U. a aderat și Yemen.

VIRIBUS UNITIS (lat.) cu forțe unite – A acționa viribus unitis.

Seid einig, einig, einig! (germ. „Fiți uniți, uniți, uniți!) – Schiller, Wilhelm Tell (act. IV, sc. 2). E vorba de lupta țăranilor împotriva stăpînirii tiranice din cantonul elvețian Schwytz. Unul dintre răsculați, Stauffacher, lîngă prietenul său Attinghausen, căzut în luptă, rostește ca un legămînt: ”Vreți să fiți liberi? Fiți uniți pe veci!… uniți, uniți, uniți!" (Vezi: Unde-i unul, nu-i putere și Verbunden…) LIT.

Verbunden werden auch die Schwachen mächtig (germ. „Și cei slabi, dacă-s uniți, devin puternici”) – Schiller, Wilhelm Tell (act. I, sc. 3) – replică pe care țăranul răsculat Stauffacher o dă lui Tell, cînd acesta-i spune că omul e sigur numai de el însuși. LIT.

Intrare: Statele-Unite
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • Statele-Unite
genitiv-dativ singular
plural
  • Statelor-Unite
vocativ singular
plural
Intrare: unit
unit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unit
  • unitul
  • unitu‑
  • uni
  • unita
plural
  • uniți
  • uniții
  • unite
  • unitele
genitiv-dativ singular
  • unit
  • unitului
  • unite
  • unitei
plural
  • uniți
  • uniților
  • unite
  • unitelor
vocativ singular
plural
Intrare: unitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unitate
  • unitatea
plural
  • unități
  • unitățile
genitiv-dativ singular
  • unități
  • unității
plural
  • unități
  • unităților
vocativ singular
plural
unătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
unita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uniță
uniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unit, uniadjectiv

  • 1. Care formează împreună un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Principatele Unite. DLRLC
    • format_quote Mînele mici și unite pe piept. EMINESCU, N. 11. DLRLC
  • 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: solidar
    • format_quote Îmi place să vă știu uniți împreună, căci aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. DLRLC
  • 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Este-un popă d-ăi uniți Și cununa d-ăi fugiți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. DLRLC
etimologie:

unitate, unitățisubstantiv feminin

  • 1. Numărul unu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. DN
    • 1.2. Numerele mai mici decât zece. DN NODEX
      sinonime: unime
      • diferențiere Numerele mai mari decât zero. MDN '00
    • 1.3. mai ales la plural Ultima cifră a unui compus. NODEX
    • 1.4. Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Unitate de măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aria toată se împarte în unități de suprafață. GEOMETRIA P. 202. DLRLC
    • 1.5. Unitate furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. MDN '00
    • chat_bubble (în) sintagmă Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unitatea obiectivă a lumii. DLRLC
  • 3. Tot unitar, indivizibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Forma și conținutul, suportul material și sensul sau funcțiunea oricărui element constitutiv al limbii, alcătuiesc o unitate indisolubilă. IORDAN, L. R. 144. DLRLC
    • format_quote Trebuie să-și păstreze vie cel puțin unitatea sufletească. REBREANU, R. I 83. DLRLC
    • format_quote Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 3.1. Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. (termen) militar Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. DEX '09
    • format_quote O unitate de tancuri poposea la marginea drumului. CAMILAR, N. I 23. DLRLC
    • format_quote A început prin a spune că pleacă peste două zile la unitate. C. PETRESCU, Î. II 85. DLRLC
    • diferențiere Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Formație militară, regiment, divizie etc. DN
    • 4.1. Unitate de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc. MDN '00
  • chat_bubble economie (în) sintagmă Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.