integritate sf [At: (a. 1866) URICARIUL, X, 365 / Pl: ~tăți / E: fr intégrité] 1 Cinste. 2 Incoruptibilitate. 3-4 Însușire de a fi (întreg și) indivizibil. 5 (Îs) ~ teritorială Principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.

INTEGRITATE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămîne intact; deplinătate. Integritatea facultăților mintale. ▭ Puterile ce au garantat integritatea Imperiului Otoman. GHICA, A. 677.

INTEGRITATE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. [Cf. fr. intégrité, lat. integritas].

INTEGRITATE s. f. 1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate. 2. calitatea de a fi întreg, intact. ♦ ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat. (< fr. intégrité, lat. integritas)

INTEGRITATE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. [G.-D. integrității; Sil. -te-gri-] /<fr. intégrité

integritate f. 1. starea unui lucru întreg și neatins: integritatea teritoriului; 2. fig. calitatea unei persoane integre.

*integritáte f. (lat. intégritas, -átis). Starea de a fi întreg, nevătămat: integritatea uneĭ sume, integritatea mințiĭ. Fig. Întregime morală, onestitate perfectă: integritatea unuĭ funcționar.

integritate (desp. -te-gri-) s. f., g.-d. art. integrității

integritate (-te-gri-) s. f., g.-d. art. integrității

integritate s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. integrității

INTEGRITATE s. 1. v. totalitate. 2. v. deplinătate. 3. v. cinste.

INTEGRITATE s. 1. întregime, totalitate. (~ bunurilor.) 2. deplinătate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 3. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, lealitate, onestitate, (livr.) probitate, (rar) onorabilitate, (înv.) onestate, onestie, (înv. și reg. fig.) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.)