UNITĂȚI (cele trei) (< lat. unitas, din unus, un) Legi fundamentale ale teatrului clasic – unitatea de loc, timp și acțiune - care apar în opera tragicilor antici. Regula celor trei unități teatrale a fost definită integral încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, dar formularea cea mai concisă și precisă o capătă în Arta poetică a lui Boileau, ca o consecință a raționalismului clasic. „Dar noi, ce ne supunem la legea rațiunii, Vrem arta să îndrepte și mersul acțiunii. Un loc, o zi anume și-un singur fapt deplin Vor ține pînă la urmă tot teatrul arhiplin.” După Poetica lui Aristotel, unitatea de acțiune se referă la toate genurile mari: epopeea, tragedia și comedia, celelalte două unități, de timp și de loc, referindu-se numai la operele dramatice. Regula celor trei unități, în ciuda polemicelor diverse din jurul lor, a triumfat și s-a impus într-o perioadă strălucită a literaturii franceze (clasicismul din secolul al XVIII-lea). Repudiată de romantici, regula celor trei unități a fost înlăturată în numele principiului noii estetici a libertății totale în creația literară. Dacă regula celor trei unități a fost abandonată, totuși și în teatrul romantic și mai ales în cel modern mai revin unele nuanțe ale modalității clasice, ca unitatea de loc și timp.