UNDI¹, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi.

UNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele; p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica.

undeță sf vz undiță¹

undiț sm vz undiță¹

undiță¹ sf [At: (a. 1550-1580) CUV. D. BĂTR II, 289/2 / V: (înv) ~deță, (reg) undiț (Pl: ~i) sm, ~dri~, ungli~, îndi~ / A și: undiță / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: slv ѫдица] 1 Unealtă de pescuit dintr-o vargă flexibilă de care se leagă o sfoară sau un fir de material plastic la capăt cu un cârlig în care se pune momeala pentru pește. 2 (Prc) Cârligul undiței (1). 3 (Îs) ~ de mână Undiță fără vargă, firul ținându-se în mână, întrebuințată la pescuitul în mare. 4 (Îe) A se prinde în ~ A intra într-o mare încurcătură. 5 (Îae) A se lăsa ademenit, surprins de o capcană. 6 (Îrg) Cârlig (1). 7 (Îvr; îs) ~ hirurghicească Instrument chirurgical ca un cârlig. 8 (Iht; Trs) Zvârlugă (Cobilitis taenia).

undiță² sf [At: BUD., P. P. 16 / Pl: ~țe / E: undă + -iță] 1-2 (Șhp) Undă (1).

undriță sf vz undiță

ungliță sf vz undiță¹

UNDI¹, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi.

UNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele: p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica.

UNDI², undesc, vb. IV. Intranz. A prinde pește; a pescui (cu undița). Zaharia mă învățase să undesc, îmi arătase toate meșteșugurile unui adevărat pescar. SADOVEANU, O. II 31. ◊ Fig. Undit-ai cu-a ta minte în cugetu-i ascuns? ALECSANDRI, T. II 158. ◊ Tranz. Pescarii undesc cu pînea peștii. NEGRUZZI, S. II 231. Cu undița băieții și leneșii din sat Chitici de toată mîna undea neîncetat. DONICI, F. 95. A văzut aci pe unul șezînd și pește undind. PANN, la CADE. (Fig.) Îmi pare bine că ai făcut un frumos voiaj în Francia și în Svițera, unde negreșit că ai undit inspirații, ce se vor traduce la iarnă în articoli interesanți pentru foaia Convorbirilor. ALECSANDRI, S. 74.

UNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă lungă și flexibilă, la capătul căreia este atîrnată o sfoară prevăzută cu un cîrlig ascuțit de metal ce se aruncă în apă; (prin restricție) cîrligul acestei unelte în care se înfige nada. Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase Cînd rătăceam cu undița pe vale Smulgînd din apă peștii ca argintul. BENIUC, V. 24. Pe sub ramurile verzi, pe ici, pe colo, stăteau cinchiți pescari cu undițele, cu ochii ațintiți asupra plutelor de pe apă. SADOVEANU, O. II 27. Mîine să se ducă... bărbatul tău cu undița la gîrlă. ISPIRESCU, L. 380. Cuvîntul la cel viclean, ca undița la pescar (= vorbele celui viclean sînt înșelătoare). ◊ Fig. C-o undiță de aur mult gingașul Silvan A prins pe virtuoasa vecina sa prea lesne. NEGRUZZI, S. II 207.

A UNDI ~esc tranz. 1) (pește) A pescui cu undița. 2) fig. (informații) A culege câte puțin în mod indirect. /<sl. onditi

UNDIȚĂ ~e f. 1) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă, de care este legat un fir de material rezistent (de obicei plastic) cu un cârlig la capăt, în care se înfige momeala. 2) Cârligul unei astfel de unelte. /<sl. ondica

undì v. 1. a pescui cu undița: cu năvodul pescuiți și cu undița undiți AL.; 2. fig. a sonda: undit-ai cu a ta minte n cugetu-i ascuns? AL. în tainică sperare undește mângâiere AL. [Tras din undiță].

undiță f. sfoară legată de un capăt cu o nuia sau o prăjină, având la capătul celălalt un cârlig. [Slav. ÕDIȚA].

undésc v. tr. (d. undiță saŭ vsl. *onditi, rus. úditi). Pescuĭesc cu undița. Umblu cu lingura ca să scot o bucată de carne, de pește: a undi pin borș. V. intr. Cor. Ĭes la suptafață.

úndiță f., pl. e (vsl. ondica dim. d. onda, cîrlig, undiță; bg. vydica, rus. údica, úda, undiță). Cîrligel de prins pește. – În Trans. și únghiță.

undi (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undesc, 3 sg. undește, imperf. 1 undeam; conj. prez. 1 sg. să undesc, 3 să undească

undiță s. f., g.-d. art. undiței; pl. undițe

undi (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undesc, imperf. 3 sg. undea; conj. prez. 3 să undească

undiță s. f., g.-d. art. undiței; pl. undițe

undi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undesc, imperf. 3 sg. undea; conj. prez. 3 sg. și pl. undească

undiță s. f., g.-d. art. undiței; pl. undițe

undiță, -țe.

undi (-desc, -it), vb. – A pescui cu undița. Sl. ąditi (Tiktin). – Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit), mr. uniță, din sl. ądica (Miklosich, Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg. vădica (› megl. vondiță); unghiță, s. f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl. ągricĭ).

undi, undesc, vb. IV (reg.) 1. a pescui cu undița. 2. a căuta cu lingura prin fiertură o bucată de carne, de pește.