UNDIȚĂ (pl. -țe) sf. 🐟 Cîrlig prins de o sfoară lungă, legată la capătul unui băț, cu care se prinde pește; cîrligul singur (🖼 5167): ducîndu-te la mare, aruncă undița și care pește va ieși întîiu, ridică-l (BIBL.); cînd n’am ce face, dau cu undița la pește (BR.-VN.) [vsl. ądica].