UNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă lungă și flexibilă, la capătul căreia este atîrnată o sfoară prevăzută cu un cîrlig ascuțit de metal ce se aruncă în apă; (prin restricție) cîrligul acestei unelte în care se înfige nada. Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase Cînd rătăceam cu undița pe vale Smulgînd din apă peștii ca argintul. BENIUC, V. 24. Pe sub ramurile verzi, pe ici, pe colo, stăteau cinchiți pescari cu undițele, cu ochii ațintiți asupra plutelor de pe apă. SADOVEANU, O. II 27. Mîine să se ducă... bărbatul tău cu undița la gîrlă. ISPIRESCU, L. 380. Cuvîntul la cel viclean, ca undița la pescar (= vorbele celui viclean sînt înșelătoare). ◊ Fig. C-o undiță de aur mult gingașul Silvan A prins pe virtuoasa vecina sa prea lesne. NEGRUZZI, S. II 207.