3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uluci vt [At: TDRG / Pzi: -ucesc / E: uluc] (Reg) 1 A face un uluc (18). 2 A ulucări.

ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.

ulucì v. a netezi ulucele sau scândurile dușumelii.

ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară). 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk.

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

uluc1 sn [At: I. IONESCU, C. 230/17 / V: (reg) hu~ sm, ol~, ~ă sf, ~ug sm (Pl și: ~ugi) / Pl: ~uce, ~uci sm, (reg) ~uri / E: tc oluk] 1 Jgheab. 2 Canal (pentru scurgerea apei). 3 (Rar; îe) A face gura ~ A apropia buzele, în formă de jgheab. 4 (Reg) Mic jgheab din scânduri, prin care se toarnă vinul din pritoacă în cadă. 5 Troacă. 6 (Reg) Albie de spălat mfele. 7 (Reg) Varniță. 8 Jgheab pentru scurgerea apei de pe acoperișul casei. 9 (Reg) Olan. 10 (Reg) Prispa casei. 11 (Mol) Jgheab de scânduri pe care curge apa ce mișcă roata morii Si: lăptoc, scoc. 12 Jgheab sau țeavă prin care curge făina la moară Si: vrană, (pop) piscoaie. 13 (Mol) Jilip. 14 (Mol; Dob) Jgheab în care se calcă strugurii Si călcător. 15 (Reg) Covată la piuă. 16 (Reg) Vas (paralelipipedic) de scândură, în care se ține brânza la saramură. 17 (Rar) Fel de atelă din sârmă, căptușită pe dinăuntru cu vată, pentru protejarea membrelor fracturate. 18 Canelură (1). 19 Scobitură de-a lungul mesei dulgherului, în care se țin sculele. 20 (Mun) Unealtă de dulgherie, probabil pentru făcut caneluri.

ulu1 sf [At: (a. 1791) IORGA, S. D. VII, 10 / V: uluc sn (Pl și: ~uci sm) / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: ns cf uluc1] 1 Scândură utilizată în construcții, mai ales la facerea gardurilor Si: leaț, ostreț, șipcă. 2 (Reg; mpl) Ulucărie.

ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk.

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab (de scînduri, de piatră sau dintr-un trunchi de copac) din care se adapă vitele sau în care se pune nutrețul pentru vite. Oile le mulgea, Uluc cu lapte umplea Și pe voinic îl băga... De rane se vindeca. ȘEZ. III 66. La fîntînă că venea, La uluce se punea Și din apă bea și bea. TEODORESCU, P. P. 689. 2. Canal de lemn sau de tablă, montat de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna apa de pe acoperiș și a o conduce spre burlane. ◊ (Poetic) Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului ca pe niște uluce firești, ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab făcut din scînduri prin care curge apa pentru punerea în mișcare a unei mori de apă; lăptoc, scoc. ♦ Jgheab prin care curge făina din moară. S-a coborît la covată, a înlăturat măcinișul lui Șaban și a potrivit la uluc sacul său. SADOVEANU, O. L. 190. 4. Scobitură, șanț de-a lungul unei piese de lemn, făcut astfel încît piesa să se poată îmbina cu altă piesă. – Pl. și: (m.) uluci (CAZIMIR, L. U. 37).

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scîndură întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7. Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78. 2. (Mai ales la pl.) Gard făcut din uluci (1). Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84. Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte în goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141. A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87. – Pl. și: uluce (ODOBESCU, S. I 109).

ULÚC ~ce n. 1) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperișul caselor; streașină. 3) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata unei mori; lăptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge făină la moară. 5) Șanț mic făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a se îmbina cu altă piesă. /<turc. oluk

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.

uluc n. 1. canal de scurgere la o casă, jghiabul de ploaie sau pentru nutrețul vitelor; 2. o parte a teascului (la culesul viilor); 3. scocul morii. [Turc. ULUK, canal, jghiab].

ulucă f. 1. scândură groasă, cu care se închide un loc; 2. gard de uluci: grădina era înconjurată cu uluci de scânduri de stejar GHICA. [Lit. scândură de uluc sau de jghiab].

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.

ulúcă f., pl. ĭ (d. uluc). Vest. Scîndură de gard: mitocancele se uĭtaŭ peste ulucĭ. V. palanc și stobor.

arată toate definițiile

Intrare: uluci
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uluci
  • ulucire
  • ulucit
  • ulucitu‑
  • ulucind
  • ulucindu‑
singular plural
  • ulucește
  • uluciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulucesc
(să)
  • ulucesc
  • uluceam
  • ulucii
  • ulucisem
a II-a (tu)
  • ulucești
(să)
  • ulucești
  • uluceai
  • uluciși
  • uluciseși
a III-a (el, ea)
  • ulucește
(să)
  • ulucească
  • ulucea
  • uluci
  • ulucise
plural I (noi)
  • ulucim
(să)
  • ulucim
  • uluceam
  • ulucirăm
  • uluciserăm
  • ulucisem
a II-a (voi)
  • uluciți
(să)
  • uluciți
  • uluceați
  • ulucirăți
  • uluciserăți
  • uluciseți
a III-a (ei, ele)
  • ulucesc
(să)
  • ulucească
  • uluceau
  • uluci
  • uluciseră
Intrare: uluc
uluc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uluc
  • ulucul
  • ulucu‑
plural
  • uluce
  • ulucele
genitiv-dativ singular
  • uluc
  • ulucului
plural
  • uluce
  • ulucelor
vocativ singular
plural
uluc2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uluc
  • ulucul
  • ulucu‑
plural
  • uluci
  • ulucii
genitiv-dativ singular
  • uluc
  • ulucului
plural
  • uluci
  • ulucilor
vocativ singular
plural
Intrare: ulucă
ulucă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluca
plural
  • uluci
  • ulucile
genitiv-dativ singular
  • uluci
  • ulucii
plural
  • uluci
  • ulucilor
vocativ singular
plural
ulucă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluca
plural
  • uluce
  • ulucele
genitiv-dativ singular
  • uluce
  • ulucei
plural
  • uluce
  • ulucelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uluc

  • 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: adăpătoare 2 exemple
    exemple
    • Oile le mulgea, Uluc cu lapte umplea Și pe voinic îl băga... De rane se vindeca. ȘEZ. III 66.
      surse: DLRLC
    • La fîntînă că venea, La uluce se punea Și din apă bea și bea. TEODORESCU, P. P. 689.
      surse: DLRLC
  • 2. Canal de lemn sau de tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: streașină un exemplu
    exemple
    • poetic Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului ca pe niște uluce firești, ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; scoc (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lăptoc scoc
    • 3.1. Jgheab prin care curge făina măcinată (la moară).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • S-a coborît la covată, a înlăturat măcinișul lui Șaban și a potrivit la uluc sacul său. SADOVEANU, O. L. 190.
        surse: DLRLC
  • 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

ulucă

  • 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7.
      surse: DLRLC
    • Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78.
      surse: DLRLC
  • 2. Gard din scânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zăplaz 3 exemple
    exemple
    • Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84.
      surse: DLRLC
    • Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte în goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141.
      surse: DLRLC
    • A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil uluce (pluralul lui uluc).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX