Definiția cu ID-ul 513742:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ulúc (-curi), s. n.1. Scoc, canal format din două sau trei scînduri de lemn. – 2. Țeavă, tub la o sursă de apă. Tc. uluk, oluk (Șeineanu, II, 372; Lokotsch 2132), cf. alb. ulluk (Philippide, II, 379). – Der. ulucă, s. f. (blană, dulap, scîndură groasă; gealău, ciubucar); uluci, vb. (a face caneluri); ulucit, s. n. (acțiunea de a uluci); ulucitor, s. n. (ciubucar); ulucar, s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus).