15 definiții pentru scoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din sb. skok.

scoc sn [At: PO 184/7 / V: (reg) ~op / Pl: ~uri și (înv) ~urei, scoace / E: slv *скокъ cf bg скок, srb skok] 1 Canal (făcut din bârne și scânduri) prin care este condusă apa care cade pe roata morii, a joagărului etc. pentru a le pune în mișcare Si: lăptoc, uluc. 2 (Pgn) Canal prin care curge (sau se scurge) un lichid. 3 (Îrg; spc) Streașină (1). 4 (Rar) Loc unde cade apa la moară. 5 (Rar; pex) Vârtej (care se formează mai jos de o moară). 6 (Reg; fig) Loc bun. 7 (Îrg) Troacă. 8 (Reg) Pârâu care duce apa la o moară. 9 (Pop) Stavilă (la o moară de apă). 10 (Prc) Punte. 11 (Pop; îs) ~ de pescuit (sau de bolovani) Dig mic din piatră făcut de pescari pe râuri, alcătuit din două părți care pornesc de la fiecare mal spre mijlocul albiei, lăsând la locul de întâlnire o mică deschizătură, unde se strâng și sunt prinși peștii. 12 (Pan) Construcție în formă de canal (cu sau fără apă), care servește în exploatările forestiere la alunecarea buștenilor de la locul de tăiere la căile de transport Si: jilip. 13 (Reg) Loc (în pădure) de unde se împing la vale buștenii. 14 Tub metalic înclinat folosit în industria extractivă pentru transportul materialului de excavație în mină sau la suprafața solului. 15 (Reg) Groapă (7). 16 (Reg) Râpă1 (1). 17 (Reg) Copcă2 (1). 18 (Reg) Pământ frământat cu picioarele din care se construiesc pereții caselor. 19 (Reg) Scobitură în grinda casei. 20 (Reg) Olan (1). 21 (Pex) Acoperiș făcut din olane. 22 (Reg) Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape. corectată

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal făcut din scînduri sau din tuburi prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flacări. GALACTION, O. I 44. La scocul morilor, vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios. DELAVRANCEA, O. II 86. Vezi scocul? – Văd. Și ce-i pe scoc? – E apă. – Bun! Stă apa-n loc? – Ba vine. COȘBUC, P. I 272. Nu mai vedea nimic înaintea ochilor, îi vîjîiau urechile, ca lîngă scocul unei mori. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ♦ Groapă, adîncitură făcută de apa care cade din scoc; vîltoare. 2. Construcție în formă de canal (uneori căptușit cu lemn) uscat sau cu apă, pe care alunecă buștenii de pe coastele munților sau dealurilor, pînă la o cale de transport; jilip. Au dat jos cu topoarele și joagărele cele dintîi șiraguri de brazi și au încheiat primele scocuri și jilipuri. SADOVEANU, O. A. II 206. Atunci au fost puse pîraiele pe scocuri, ca să săgeteze pe ele trunchiurile albe în valea cea mare a rîului. id. ib. 204. 3. Jgheab, burlan sau conductă pentru scurgerea apei sau a altor lichide. Și prin fum și prin văpaie Fierul curge, glod, în scoc. D. BOTEZ, F. S. 43. ♦ Înjghebare, construcție de scînduri în forma unui jgheab. D-l Călin ridica dar pătura, ca să-și dezvălească piciorul, care era așezat într-un fel de scoc făcut din scînduri subțiri. SLAVICI, N. I 274. ♦ (Regional) Olan. 4. Jgheab sau tub folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere, al rambleului etc.

SCOC ~uri n. 1) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii; lăptoc; uluc. 2) Groapă care se face la căderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab înclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (bușteni, minereuri etc.). /<sl. skoku

scoc n. 1. canal mic ce duce apa la roata morii; 2. bolboacă, vultoare. [Slav. SKOKŬ, săritură, căderea unei ape].

1) scoc n., pl. urĭ (vsl. skokŭ, săritură. V. născocesc). Vest. Lăptoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. v. jilip.

SCOC s. v. adăpătoare, bulboacă, bulboană, jgheab, ochi, olan, streașină, troacă, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

scoc s. v. ADĂPĂTOARE. BULBOACĂ. BULBOANĂ. JGHEAB. OCHI. OLAN. STREAȘINĂ. TROACĂ. ULUC. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.

SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. și Transilv.) vălău. (~ la moară.) 2. jilip, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor în exploatări.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scoc (-curi), s. n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. Sl. skokŭ „salt” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok.

Intrare: scoc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoc
  • scocul
  • scocu‑
plural
  • scocuri
  • scocurile
genitiv-dativ singular
  • scoc
  • scocului
plural
  • scocuri
  • scocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoc

  • 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mișcare roata morii sau a joagărului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lăptoc uluc diminutive: scoculeț 4 exemple
    exemple
    • Atunci cînd Călifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei, apa fluiera cum fluieră un șarpe încolțit de flacări. GALACTION, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • La scocul morilor, vuietul apelor n-ar năpădi mai vijelios. DELAVRANCEA, O. II 86.
      surse: DLRLC
    • Vezi scocul? – Văd. Și ce-i pe scoc? – E apă. – Bun! Stă apa-n loc? – Ba vine. COȘBUC, P. I 272.
      surse: DLRLC
    • Nu mai vedea nimic înaintea ochilor, îi vîjîiau urechile, ca lîngă scocul unei mori. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vâltoare
    • 1.2. prin generalizare Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burlan canal conductă jgheab un exemplu
      exemple
      • Și prin fum și prin văpaie Fierul curge, glod, în scoc. D. BOTEZ, F. S. 43.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Înjghebare, construcție de scânduri în forma unui jgheab.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • D-l Călin ridica dar pătura, ca să-și dezvălească piciorul, care era așezat într-un fel de scoc făcut din scînduri subțiri. SLAVICI, N. I 274.
          surse: DLRLC
      • surse: DLRLC
  • 2. Construcție din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jilip 2 exemple
    exemple
    • Au dat jos cu topoarele și joagărele cele dintîi șiraguri de brazi și au încheiat primele scocuri și jilipuri. SADOVEANU, O. A. II 206.
      surse: DLRLC
    • Atunci au fost puse pîraiele pe scocuri, ca să săgeteze pe ele trunchiurile albe în valea cea mare a rîului. SADOVEANU, O. A. II 204.
      surse: DLRLC
  • 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: