opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uire sf vz vuire

VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uii v vz ui2

vuire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: vui] 1-3 Vuiet (1, 5, 10). 4 (Poetic) Răsunet.

vuire s.f. 1 Șuierătură, vîjîit al vîntului, al apei etc.; vuit. Vuiri de vînt, și freamăte, și șoapte Descresc și cresc și tac pe nesimțite (PILL.) . 2 Larmă, zarvă. O veselă vuire de joc... Ce vine din palat, lovește-a sa ureche (I. NEGR.). • pl. -i. /v. vui1.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuiet. E rară și-ntr-una mai rară Vuirea. COȘBUC, P. I 237. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală. EMINESCU, O. I 61. Prin vuirea de vaiete-n mulțime... Un glas din altă lume se-nalță și grăiește. ALECSANDRI, P. III 304.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ui (pop.) interj.

vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri

vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri

vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
 singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
 (să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
 (să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
 (să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
 (să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
 (să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
 (să)
  • uiască
  • uiau
  • uiră
  • uiseră
uii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuire
  • vuirea
plural
  • vuiri
  • vuirile
genitiv-dativ singular
  • vuiri
  • vuirii
plural
  • vuiri
  • vuirilor
vocativ singular —
plural —
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uire
  • uirea
plural
  • uiri
  • uirile
genitiv-dativ singular
  • uiri
  • uirii
plural
  • uiri
  • uirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ui, uiescverb

  • 1. popular Aui, chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DLRLC DLRM
    sinonime: aui chioti chiui hăuli striga țipa
    • format_quote Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
    • format_quote Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
etimologie:

vuire, vuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a vui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vuiet vuit
    • format_quote E rară și-ntr-una mai rară Vuirea. COȘBUC, P. I 237. DLRLC
    • format_quote Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală. EMINESCU, O. I 61. DLRLC
    • format_quote Prin vuirea de vaiete-n mulțime... Un glas din altă lume se-nalță și grăiește. ALECSANDRI, P. III 304. DLRLC
etimologie:
  • vezi vui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.