2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uire sf vz vuire

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

úi, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

Intrare: uire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uire
  • uirea
plural
  • uiri
  • uirile
genitiv-dativ singular
  • uiri
  • uirii
plural
  • uiri
  • uirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
(să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
(să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
(să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
(să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
(să)
  • uiască
  • uiau
  • ui
  • uiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ui (vb.)

etimologie: