9 definiții pentru vuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VUIT s. n. Vuire; spec. suflare a vântului, vânt. – V. vui.

vuit sn [At: DL / P: vu-it / Pl: ? / E: vui] 1-3 Vuiet (1, 5, 10). 4 (Spc) Suflare a vântului.

vuit1 s.n. Vuire; spec. suflare a vîntului; vînt. • /v. vui1.

VUIT s. n. Vuire; spec. suflare a vântului, vânt. – V. vui.

VUIT s. n. Vuire; p. ext. suflare a vîntului, vînt. Am luat contact cu ciobanul, care, după ce s-a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: vuit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuit
  • vuitul
  • vuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vuit
  • vuitului
plural
vocativ singular
plural
uuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vuitsubstantiv neutru

  • 1. Vuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vuire
    • 1.1. prin specializare Suflare a vântului. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vânt
      • format_quote Am luat contact cu ciobanul, care, după ce s-a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. DLRLC
etimologie:
  • vezi vui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.