8 definiții pentru vuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.
VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuit. – V. vui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vuire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: vui] 1-3 Vuiet (1, 5, 10). 4 (Poetic) Răsunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vuire s.f. 1 Șuierătură, vîjîit al vîntului, al apei etc.; vuit. Vuiri de vînt, și freamăte, și șoapte Descresc și cresc și tac pe nesimțite (PILL.) . 2 Larmă, zarvă. O veselă vuire de joc... Ce vine din palat, lovește-a sa ureche (I. NEGR.). • pl. -i. /v. vui1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VUIRE, vuiri, s. f. Faptul de a vui; vuiet. E rară și-ntr-una mai rară Vuirea. COȘBUC, P. I 237. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală. EMINESCU, O. I 61. Prin vuirea de vaiete-n mulțime... Un glas din altă lume se-nalță și grăiește. ALECSANDRI, P. III 304.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uire sf vz vuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vuire s. f., g.-d. art. vuirii; pl. vuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vuire, vuirisubstantiv feminin
-
- E rară și-ntr-una mai rară Vuirea. COȘBUC, P. I 237. DLRLC
- Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală. EMINESCU, O. I 61. DLRLC
- Prin vuirea de vaiete-n mulțime... Un glas din altă lume se-nalță și grăiește. ALECSANDRI, P. III 304. DLRLC
-
etimologie:
- vui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.