14 definiții pentru ubicuitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UBICUITÁTE s. f. (Livr.) (în religiile superioare) Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp. [Pr.: -cui-i-] – Din fr. ubiquité.

ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretutindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7).

UBICUITÁTE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.

UBICUITÁTE s. f. (Livresc) Calitatea de a fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. Totul e o simplă iluzie, persoana fiind una singură, cu darul vrăjitoresc al ubicuității. RALEA, O. 77. – Pronunțat: -cu-i-.

UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité)

UBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinități) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în același timp. /<fr. ubiquité

ubicuitate f. starea celui ce se află pretutindenea: are darul ubicuității.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ubicuitate (livr.) (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. ubicuității

ubicuitate (livr.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. ubicuității

ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UBICUITÁTE s. v. omniprezență.

Intrare: ubicuitate
  • silabație: -cu-i- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ubicuitate
  • ubicuitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • ubicuități
  • ubicuității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ubicuitatesubstantiv feminin

livresc
  • 1. (În religiile superioare) Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Totul e o simplă iluzie, persoana fiind una singură, cu darul vrăjitoresc al ubicuității. RALEA, O. 77. DLRLC
  • 2. Caracter ubicuu. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.