ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretutindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7).