Definiția cu ID-ul 938109:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UBICUITÁTE s. f. (Livresc) Calitatea de a fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. Totul e o simplă iluzie, persoana fiind una singură, cu darul vrăjitoresc al ubicuității. RALEA, O. 77. – Pronunțat: -cu-i-.