Definiția cu ID-ul 19812:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UBICUITATE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.