4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTUÍT, tutuituri, s. n. Tutuire. – V. tutui.

TUTUÍT, tutuituri, s. n. Tutuire. – V. tutui.

tutuit2, ~ă smf, a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 86 / V: (reg) ~tunit / Pl: ~iți, ~e / E: tutui2] (Mun) 1-2 (Persoană) zăpăcită.

tutuit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: tutui1] (Fam) Tutuire.

TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).

TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).

tutui2 [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~tuni / Pzi: ~esc / E: tut2 + -ui] 1-2 vtr (Reg) A (se) zăpăci. 3 vr (Olt; îf tutuni) A se prosti.

tutui3 [At: PĂCALĂ, M. R. 142 / V: (reg) ~toi / Pzi: ~esc / E: fo cf tutoi1] 1 vz (Reg) A suna din bucium. 2 vt (Trs; Mun) A scoate afară pe cineva Si: a alunga, a goni, (reg) a dudui.

tutui1 vtr [At: PR. DRAM. 333 / V: (îvr) ~toi / Pzi: ~esc / E: tu1 după fr tutoyer] (Fam) 1-2 A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare) Si: (reg) a (se) tui5 (1-2).

țuțuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: țuțui4] (Mun) Legănare.

țuțuit2 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: țuțui6] 1 (Reg) Cocoțare (1). 2 (Rar) Vârf.

țuțuit3, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: țuțui6] (Mun; d. copii) 1 Care se cocoață pe sus, pe vârfuri. 2 Neastâmpărat. corectată

TUTUÍ2, tutuiesc, vb. IV. Intranz. A suna din bucium; p. ext. a striga tare, a vesti ceva cu glasul ridicat. «Echipajul la posturile de sosire», tutui în siflia metalică sergentul de cart. BOGZA, A. Î. 312.

TUTUÍ1, tutuiesc, vb. IV. Tranz. A spune cuiva «tu» cînd i te adresezi, a vorbi cuiva în mod familiar, ca unui prieten. Se punea la mintea voastră și-l tutuiați și-l burdușeați cu pumnii. PAS, Z. I 99. E prietin cu toți și toți îl tutuiesc. C. PETRESCU, C. V. 66. Neîndrăznind s-o tutuiască, precum făcuse în scrisori, se mulțumi să-i sărute mai lung mîna. REBREANU, I 131. ◊ Refl. reciproc. Nu se tutuiau, ci își ziceau «dumneata». La TDRG.

A TUTUÍ2 tútui intranz. A produce sunete grave și prelungi; a face „tu-tu”. /Onomat.

A TUTUÍ1 ~iésc tranz. (persoane) A spune „tu”; a trata cu o adresare foarte familiară. /Din tu

A SE TUTUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și spune reciproc „tu”. 2) A fi în relații familiare (unul cu altul). /Din tu

1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)!

2) *tutuĭésc v. tr. (după fr. tutoyer). Tratez familiar (intim) zicînd tu îld. dumneata orĭ dumneavoastră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: tutuit (adj.)
tutuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuit
  • tutuitul
  • tutuitu‑
  • tutui
  • tutuita
plural
  • tutuiți
  • tutuiții
  • tutuite
  • tutuitele
genitiv-dativ singular
  • tutuit
  • tutuitului
  • tutuite
  • tutuitei
plural
  • tutuiți
  • tutuiților
  • tutuite
  • tutuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tutuit (s.n.)
tutuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuit
  • tutuitul
  • tutuitu‑
plural
  • tutuituri
  • tutuiturile
genitiv-dativ singular
  • tutuit
  • tutuitului
plural
  • tutuituri
  • tutuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: tutui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutui
  • tutuire
  • tutuit
  • tutuitu‑
  • tutuind
  • tutuindu‑
singular plural
  • tutuiește
  • tutuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutuiesc
(să)
  • tutuiesc
  • tutuiam
  • tutuii
  • tutuisem
a II-a (tu)
  • tutuiești
(să)
  • tutuiești
  • tutuiai
  • tutuiși
  • tutuiseși
a III-a (el, ea)
  • tutuiește
(să)
  • tutuiască
  • tutuia
  • tutui
  • tutuise
plural I (noi)
  • tutuim
(să)
  • tutuim
  • tutuiam
  • tutuirăm
  • tutuiserăm
  • tutuisem
a II-a (voi)
  • tutuiți
(să)
  • tutuiți
  • tutuiați
  • tutuirăți
  • tutuiserăți
  • tutuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tutuiesc
(să)
  • tutuiască
  • tutuiau
  • tutui
  • tutuiseră
Intrare: țuțuit
țuțuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi tutui
    surse: DEX '98 DEX '09

tutui

  • 1. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tui (vb.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se punea la mintea voastră și-l tutuiați și-l burdușeați cu pumnii. PAS, Z. I 99.
      surse: DLRLC
    • E prietin cu toți și toți îl tutuiesc. C. PETRESCU, C. V. 66.
      surse: DLRLC
    • Neîndrăznind s-o tutuiască, precum făcuse în scrisori, se mulțumi să-i sărute mai lung mîna. REBREANU, I 131.
      surse: DLRLC
    • Nu se tutuiau, ci își ziceau «dumneata». La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A suna din bucium.
    surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A striga tare, a vesti ceva cu glasul ridicat.
      exemple
      • «Echipajul la posturile de sosire», tutui în siflia metalică sergentul de cart. BOGZA, A. Î. 312.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • tu (după limba franceză tutoyer).
    surse: DEX '09 DEX '98