3 definiții pentru tutuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutuit2, ~ă smf, a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 86 / V: (reg) ~tunit / Pl: ~iți, ~e / E: tutui2] (Mun) 1-2 (Persoană) zăpăcită.

1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)!


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tutuít, -ă, tutuíți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras.

Intrare: tutuit (adj.)
tutuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuit
  • tutuitul
  • tutuitu‑
  • tutui
  • tutuita
plural
  • tutuiți
  • tutuiții
  • tutuite
  • tutuitele
genitiv-dativ singular
  • tutuit
  • tutuitului
  • tutuite
  • tutuitei
plural
  • tutuiți
  • tutuiților
  • tutuite
  • tutuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)