2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba.

TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba.

TURBĂRIE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie.

turbare sf [At: VARLAAM-IOASAF 6r/23 / Pl: ~bări / E: turbo] 1 (Îvr) Pierdere a rațiunii. 2 Boală infectocontagioasă, specifică unor animale și ocazională la om, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte Si: rabie, (pop) turbă1 (1), (îrg) turbăciune, (reg) nebuneală, turbătură (2). 3 (Pop; fig; îs) ~ de cap Zăpăceală. 4 (Reg; fig) Fior1 (2). 5 (Fig) Mânie nestăpânită Si: furie, violență, (pop) turbă1 (2), (înv) turbăciune (1), turbătură (1). 6 (Fig) Intensitate. 7 Boală la albine, manifestată printr-o mare agitație care le provoacă moartea. 8 (Bot; reg; șîc ~-cornută) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 9 (Bot; reg) Dafin (1) (Laurus nobilis). 10 (Bot; reg; șîc ~a-câinelui) Zârnă (Solanum nigrum).

turbărie2 sf [At: ODOBESCU, S. II, 256 / Pl: ~ii / E: turbă2 + -ărie] 1 Mlaștină în care s-a acumulat un strat de turbă2 Si: (rar) turbieră (1). 2 Regiune bogată în turbă2 Si: (rar) turbieră (2).

turbărie1 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: turba + ~{ă)rie] (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium).

TURBĂRIE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie.

TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală gravă produsă de un virus la unele animale (mai ales la cîini) care se poate transmite prin mușcături sau zgîrieturi și omului și care se manifestă prin accese nervoase urmate de paralizie și apoi de moarte; turbă. Boli ca paralizia infantilă, turbarea... sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81. Turbarea produce leziuni vasculare și celulare ale substanței cenușii. BABEȘ, O. A. I 612. 2. Mînie, furie; înverșunare. Se poate, răspunse Bîrnovă, dar asta trece. – Nu trece! nu trece! gemu c-un fel de turbare Tudor. SADOVEANU, O. VII 64. Se răpezi la dînsul cu turbare și se încinse o luptă. ISPIRESCU, L. 28. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Fig. Oltul se rostogolea... și se frîngea de mal, plin de turbare. GALACTION, O. I 74. Se scorni un vînt furios... și începu să sufle cu așa turbare și putere, încît încovoia pînă la pămînt crăcile copaciului. POPESCU, B. II 48. ◊ Expr. (Rar) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84.

TURBĂRIE, turbării, s. f. Regiune mlăștinoasă cu vegetație bogată, din resturile căreia se formează turba2; regiune bogată în turbă.

TURBARE ~ări f. 1) Boală cauzată de o infecție virotică la animale, transmisibilă și omului, care se manifestă prin afecțiuni ale sistemului nervos central (paralizie, convulsii); rabie. 2) fig. Mânie nestăpânită; furie. ◊ ~ de cap zăpăceală; confuzie. [G.-D. turbării] /v. a turba

TURBĂRIE ~i f. 1) Loc mlăștinos, bogat în vegetație, din ale cărei resturi se formează turba. 2) Regiune bogată în turbă. [G.-D. turbăriei] /turbă + suf. ~ărie

turbare f. 1. boală caracterizată prin accese de delir, însoțită de groază pentru lichide și de o pornire violentă de a mușca: turbarea, comunicată prin mușcătura unui câine turbat, se vindecă astăzi prin metoda inoculațiunilor antirabice a lui Pasteur; 2. boală de vite; 3. fig. transport violent de mânie; 4. pasiune excesivă: turbarea jocului; 5. Bot. Tr. laur. [V. turbà].

turbărie f. strat de turbă.

turbáre f. Acțiunea de a turba saŭ starea celuĭ turbat. Buruĭană care turbură mintea, (fără să aĭbă efectele turbăriĭ microbiene), numită maĭ des laur (V. datură). Fig. Mare furie: nu știaĭ tu, măĭ Tătare, ce-ĭ Românu în turbare? (Al.). – Turbarea e o boală virulentă (microbiană) care se dezvoltă spontaneŭ la cîne, pisică și alte animale și se transmite omuluĭ pin mușcătură saŭ simplă lingere. Tratată de la început pin metoda luĭ Pasteur (inoculațiunĭ antirabice, care durează 15-20 de zile), se stinge. După ce microbu a pătruns în sînge boala izbucnește cu groaznice semne: melancolie, neliniște, fuga de lume, respirațiune grea, spazmurĭ, aĭurare, greutate la înghițire și o mare frică de apă (idrofobie), după care urmează moartea. Numaĭ cît aude țîrîind apa din garafă în pahar, bolnavu se înfioară și nu poate bea, deși setea îl arde. Pînă azĭ, cu toate silințele luĭ Pasteur, Chamberland, Roux și Babeș, microbu turbăriĭ n’a putut fi izolat și decĭ după izbucnire, boala e incurabilă. În 1913 ziarele anunțaŭ izolarea microbuluĭ de un japonez. Pînă la aplicațiunea practică a medicamentuluĭ, e necesar ca îndată după ce te-a mușcat orĭ lins un animal suspect, să alergĭ la medic. De la mușcătură pînă la declararea boaleĭ pot trece 20-60 de zile, ĭar de la declarare pînă la moarte 5-6 zile.

Ortografice DOOM

turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări

turbărie s. f., art. turbăria, g.-d. art. turbăriei; pl. turbării, art. turbăriile (desp. -ri-i-)

turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări

turbărie s. f., art. turbăria, g.-d. art. turbăriei; pl. turbării, art. turbăriile

turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări

turbărie s. f., art., turbăria, g.-d. art. turbăriei; pl. turbării, art. turbăriile

Enciclopedice

CYNOGLOSSUM L., TURBAREA CÎINELUI, CINOGLOSUM, fam. Boraginaceae. Gen originar din Asia, America de N, Europa, cca 85 specii, erbacee, vivace, se cultivă și ca anuale sau bienale. înflorește vara. Flori mici, violete-strălucitoare, roșii sau albe. Frunze verzi-albicioase, acoperite cu un puf fin, cele superioare lanceolate, sesile și puțin amplexicaule, cele inferioare eliptice, pe o tulpină dreaptă, ramificată, păroasă (peri cenușii). Rădăcină cărnoasă, fusiformă. Fruct format din nucule ovate.

Sinonime

TURBARE s. v. ciumăfaie, furie, înverșunare, laur, mânie.

TURBARE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)

TURBARE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)

turbare s. v. CIUMĂFAIE. FURIE. ÎNVERȘUNARE. LAUR. MÎNIE.

Intrare: turbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbare
  • turbarea
plural
  • turbări
  • turbările
genitiv-dativ singular
  • turbări
  • turbării
plural
  • turbări
  • turbărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: turbărie
turbărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbărie
  • turbăria
plural
  • turbării
  • turbăriile
genitiv-dativ singular
  • turbării
  • turbăriei
plural
  • turbării
  • turbăriilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turbare, turbărisubstantiv feminin

  • 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; turbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boli ca paralizia infantilă, turbarea... sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81. DLRLC
    • format_quote Turbarea produce leziuni vasculare și celulare ale substanței cenușii. BABEȘ, O. A. I 612. DLRLC
  • 2. figurat Mânie, furie nestăpânită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se poate, răspunse Bîrnovă, dar asta trece. – Nu trece! nu trece! gemu c-un fel de turbare Tudor. SADOVEANU, O. VII 64. DLRLC
    • format_quote Se răpezi la dînsul cu turbare și se încinse o luptă. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • 2.1. popular Turbare de cap = confuzie, zăpăceală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
    • 2.2. Intensitate, violență. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Vântul bate cu turbare. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Oltul se rostogolea... și se frîngea de mal, plin de turbare. GALACTION, O. I 74. DLRLC
      • format_quote Se scorni un vînt furios... și începu să sufle cu așa turbare și putere, încît încovoia pînă la pămînt crăcile copaciului. POPESCU, B. II 48. DLRLC
etimologie:
  • vezi turba DEX '98 DEX '09

turbărie, turbăriisubstantiv feminin

  • 1. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Turbă + -ărie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.