RABIE s. f. (Med.) Turbare. – Din lat. rabia (= rabies, -ei).

rabie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: lat rabia] (Med) Turbare.

RABIE, rabii, s. f. (Med.) Turbare. – Din lat. rabia (= rabies, -ei).

RABIE s. f. (Med.) Turbare.

RABIE s.f. Turbare. [Gen. -iei. / < lat. rabies, cf. it. rabbia].

RABIE s. f. turbare. (< lat. rabies)

RABIE ~i f. Boală acută provocată de o infecție virotică, frecventă la animale (câini, lupi, pisici etc.), transmisibilă și omului, care se manifestă prin accese nervoase puternice, urmate de paralizie și apoi de moarte; turbare. [G.-D. rabiei; Sil. -bi-e] /<lat. rabia

rabie (desp. -bi-e) s. f., art. rabia (desp. -bi-a), g.-d. rabii, art. rabiei

rabie (-bi-e) s. f., art. rabia (-bi-a), g.-d. rabii, art. rabiei

rabie s. f. (sil. -bi-e), art. rabia (sil. -bi-a), g.-d. rabii, art. rabiei

RABIE s. v. turbare.

RABIE s. (MED.) turbare, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)