opțiuni
  • info

12 definiții pentru turbăciune

din care

Explicative DEX

TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. (Înv.) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.

turbăciune sf [At: BELDIMAN, O. 91/16 / V: (îvr) ~bici~, (reg) ~cine / Pl: ~ni / E: turba + ~{ă)ciune] 1 (Înv) Turbare (5). 2 (Reg) Turbă1 (3). 3 (Îrg) Turbare (2). 4 (Pop; ccr) Animal (turbat2 (1) Si: fiară. 5 (Bot; reg; șîc ~a-câinelui) Măselariță (Hyoscyamus niger). 6 (Bot; reg; și îae) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 1 (Bot; reg; și îae) Zârnă (Solanum nigrum).

TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.

TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. 1. (Rar) Turbare (1). Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137. 2. Turbare (2). De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11. Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.

turbăcĭúne f. (d. a turba saŭ lat. turbátio, -ónis). Turbare. Fam. Iron. Furie: l-a apucat turbăcĭunea.

turbăcine sf vz turbăciune

turbiciune sf vz turbăciune

Ortografice DOOM

turbăciune (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciunii; pl. turbăciuni

turbăciune (înv.) s. f., g.-d. art. turbăciunii; pl. turbăciuni

turbăciune s. f., g.-d. art. turbăciunii; pl. turbăciuni

Sinonime

TURBĂCIUNE s. v. rabie, turbare.

turbăciune s. v. RABIE. TURBARE.

Intrare: turbăciune
turbăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbăciune
  • turbăciunea
plural
  • turbăciuni
  • turbăciunile
genitiv-dativ singular
  • turbăciuni
  • turbăciunii
plural
  • turbăciuni
  • turbăciunilor
vocativ singular —
plural —
turbăcine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turbiciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turbăciune, turbăciunisubstantiv feminin

  • 1. învechit Rabie, turbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rabie turbare
    • format_quote Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137. DLRLC
    • format_quote De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11. DLRLC
    • format_quote Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. DLRLC
    • format_quote Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182. DLRLC
etimologie:
  • Turba + -ăciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.