4 intrări
9 definiții
Explicative DEX
TURAN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.
TURAN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turan, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, ~e / E: np Turan] 1-2 smf Persoană de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (1-2). 3-4 smp Popor de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (3-4). 5-6 a Care aparține turanilor (3-4) Si: turanian (5-6), turanic (1-2). 7-8 a Privitor la turani (3-4) Si: turanian (7-8), turanic (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuran snm vz țurană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țurană sf [At: CIHAC, II, 435 / V: ~rină sf, țuran (Pl: ~nuri, ~ni) snm / Pl: ~ne, țurăni / E: țur] 1 (Reg) Jgheab prin care se scurge apa de pe acoperișul caselor Si: streașină, uluc. 2 (Mol; Trs) Coastă de deal abruptă și cu foarte puțină vegetație Si: povârniș, pripor, râpă1, (reg) țuracă (1). 3 (Mol; Trs) Loc râpos care se surpă mereu Si: (reg) țuracă (2). 4 (Mol; Trs) Surpătură de pământ Si: (reg) țuracă (3). 5 (Buc; Mar) Stâncă înaltă și abruptă Si: (reg) țuracă (4). 6 (Reg) Pietriș care cade de pe munte Si: grohotiș (2), (reg) țurancă (6). 7 (Buc) Drum la vale prin pădure, foarte accidentat. 8 (Buc) Cărare lăturalnică prin pădure, care duce peste deal. 9 (Reg) Loc în care albia râului se lărgește și în care apa, micșorându-și adâncimea, curge cu mare zgomot printre bolovani.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țurină sf vz țurană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚURANĂ, țurane, s. f. (Regional) Coastă de deal stearpă, rîpoasă; corhană. În cale găsiră un cal rîios, alungat de stăpînul său și care păștea pe o țurană. ȘEZ. XXIII 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuránă f., pl. e. Nord. Povîrniș petros: un cal rîĭos păștea pe o țurană (Șez. 305, 108).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
turan adj. m., s. m., pl. turani; f. sg. turană, pl. turane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țurană, țurane, s.f. (reg.) 1. povârniș pietros. 2. burlan, jgheab. 3. grohotiș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F51) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
turan, turanisubstantiv masculin turană, turanesubstantiv feminin turan, turanăadjectiv
- 1. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Turan DEX '09 DEX '98
țurană, țurane / țurană, țurănisubstantiv feminin
-
- În cale găsiră un cal rîios, alungat de stăpînul său și care păștea pe o țurană. ȘEZ. XXIII 108. DLRLC
-
- 3. Loc râpos care se surpă mereu. MDA2
- 4. urpătură de pământ. MDA2
- 5. Stâncă înaltă și abruptă. MDA2
- 6. Pietriș care cade de pe munte. MDA2sinonime: grohotiș
- 7. Drum la vale prin pădure, foarte accidentat. MDA2
- 8. Cărare lăturalnică prin pădure, care duce peste deal. MDA2
- 9. Loc în care albia râului se lărgește și în care apa, micșorându-și adâncimea, curge cu mare zgomot printre bolovani. MDA2
etimologie:
- țur MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.