3 definiții pentru turan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turan, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, ~e / E: np Turan] 1-2 smf Persoană de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (1-2). 3-4 smp Popor de origine turcă sau uralo-altaică Si: turanian (3-4). 5-6 a Care aparține turanilor (3-4) Si: turanian (5-6), turanic (1-2). 7-8 a Privitor la turani (3-4) Si: turanian (7-8), turanic (3-4).

TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.

TURÁN, -Ă, turani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. – De la n. pr. Turan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turán adj. m., s. m., pl. turáni; f. sg. turánă, pl. turáne

Intrare: turan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turan
  • turanul
  • turanu‑
plural
  • turani
  • turanii
genitiv-dativ singular
  • turan
  • turanului
plural
  • turani
  • turanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)