4 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNS1, tunsuri, s. n. Faptul de a (se) tunde, tunsoare. – V. tunde.

TUNS2, -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni sau unele animale) cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. ♦ (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). – V. tunde.

TUNS2, -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni sau unele animale) cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. ♦ (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). – V. tunde.

tuns2, ~ă [At: CORESI, EV. 426 / Pl: ~nși, ~e / E: tunde] 1 a (D. păr, barbă sau mustață) Care este tăiat2 Si: retezat, scurtat. 2 a (D. capul unei persoane; pex; d. o persoană) Care este cu părul tăiat2. 3 a (Reg; îe) Doar nu-s ~, nici ras pe cap Se zice când cineva refuză să facă ceva ce nu-i convine. 4 a (Reg; îe) ~ă, rasă, asta e! Se zice pentru a curma vorba cuiva. 5 a (Reg; îae) Exprimă că nu mai este nimic de zis. 6 a (Reg; îe) Ba (că) (e) ~ă, ba (că) (e) rasă sau c-o fî ~ă, c-o fi rasă Ba că-i una, ba că-i alta. 7 a (Reg; îae) În sfârșit, după multă vorbă. 8 a (Reg; îe) A scăpa ~ A ieși bătut. 9 a (Pop; îe) A i se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea ca de popă ~ A stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită. 10 a (Pop; îae) A se răspândi foarte repede o veste rea despre cineva. 11 a (Pop; îe) A fugi (sau a se păzi) (de cineva) ca de popă ~ A evita pe cineva. 12 sm (Pop; îe) A nu mai fi decât trei~și și un chel A nu mai fi decât prea puțini și de mică însemnătate. 13 a (D. lâna sau părul unor animale) Tăiat2 de pe corp. 14 a (Pex; d. animale) Cu lâna sau cu părul tăiat2. 15 a (D. iarbă, cereale) Retezat de la pământ. 16 a (D. arbuști, copaci) Cu crengile retezate (simetric). 17 a (Fig; d. câmp) Cu iarba, holdele tăiate3. 18 a (Reg; d. stupi) Căruia i s-au tăiat2 fagurii din stup, pentru a recolta mierea Si: retezat2. 19 a (Reg; d. spic) Care nu are mustăți. 20 a (Bot; reg; îc) Grâu ~ (sau, rar, grâu-cârnău-) Grâu fară mustăți Si: (reg) tunsar (1) (Triticum hybernum).

tuns1 sn [At: POLIZU / Pl: (rar) ~uri / E: tunde] 1 Tăiere a părului, a bărbii sau a mustății (până la piele) Si: tundere (1), tunsoare (1), (rar) tunsură (2), (reg) tunsătură (1). 2 Scurtare a lânii sau a părului de pe corpul unor animale Si: tundere, tunsoare (2), (rar) tunsură (3), (reg) tunsătură (2). 3 (Pan) Scurtare a ierbii, a crengilor copacilor, a viței de vie etc. Si: tundere (3), tunsoare (3), (rar) tunsură (4), (reg) cosorât, tunsătură (3). 4 (Reg) Tăiere a fagurilor dintr-un stup, pentru a recolta mierea Si: retezat1.

TUNS1 s. n. Faptul de a (se) tunde; tunsoare. – V. tunde.

TUNS2, -Ă, tunși, -se, adj. (Despre păr, barbă sau mustață) Tăiat, scurtat, retezat; (despre oameni) cu părul, barba sau mustața tăiate. Moș Gavrilă își freacă barba tunsă. SADOVEANU, O. VII 345. Bărbatul ăsta voinic, cu fruntea dreaptă și mustața plină, tunsă. CAMIL PETRESCU, O. I 275. ◊ Expr. A i se duce (sau a-i merge cuiva) vestea ca de popă tuns v. popă (I 1). ♦ (Despre lîna sau părul unor animale) Tăiat de pe corpul animalelor; (despre animale) cu lîna sau cu părul tăiat; fără lînă, fără păr. ◊ Expr. C-o fi (sau ba e) tunsă, c-o fi (sau ba e) rasă v. ras2. ♦ (Despre iarbă, copaci) Cu vîrful retezat. Alee de copaci foarte nalți și tunși. GOLESCU, Î. 27.

TUNS ~să (~și, ~se) (despre păr, barbă, musteață) Care este retezat, scurtat. /v. a tunde

tuns a. căruia s’a tăiat lâna, părul, barba. ║ n. lucrarea de a tunde.

2) tuns n., pl. urĭ. Acțiunea de a tunde.

1) tuns, -ă adj. Cu păru tăĭat. Popă tuns, V. popă.

TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (în ritualul Bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

tunde [At: CORESI, EV. 425 / Pzi: ~nd, (reg) ~ng, ~nt, ~nz, 4 (reg) ~dem / E: ml tondere] 1-2 vtr A(-și) tăia părul, barba sau mustața (până la piele) Si: a reteza, a scurta, (pop) a tușina (7). 3-4 vtr (În ritualul bisericii ortodoxe; cu referire la bărbați; șîe a (se) ~ (de) călugăr sau monah) A(-și) tăia părul de pe cap înainte de a (se) călugări. 5-6 vtr (Pex) A (se) face călugăr. 7-8 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ pilug (sau zero ori, reg, brebenel, cocean, ridiche) A(-și) tăia părul de pe cap până la piele. 9 vt (Pop; îe) A ~ (pe cineva) bine A bate (pe cineva) foarte tare. 10 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) botul A întrerupe pe cineva din vorbă. 11 vt A scurta lâna sau părul de pe corpul unor animale Si: (reg) a tușina (5). 12 vt (Pan; c. i. iarbă, crengile copacilor, vița de vie, fibrele unei țesături etc.) A tăia în mod egal Si: a scurta, (reg) a tușina 13 vt (Reg; îe) A ~ stupii A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea. 14 vt (Reg; îe) A ~ spuma A lua spuma de pe zerul care fierbe (când se face urda). 15 vz (Pfm;îe) A o ~ (la sănătoasa sau la fugă ori pe-aici încolo) A fugi (pe furiș). 16 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva A-i cere cuiva o sumă mare de bani în schimbul unui serviciu.

TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

TÚNDE, tund, vb. III. Tranz. 1. A scurta, a tăia sau a reteza (pînă la piele) părul, mustața sau barba cuiva. Și-a tuns mustața. ◊ (Complementul indică persoana respectivă) Văzînd profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. CREANGĂ, A. 27. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) brebenel v. brebenel.Refl. cauzativ. E păcat să mături tu sau altul părul după ce te-ai tuns. GOROVEI, la CADE. ♦ (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui om înainte de a-l face călugăr; p. ext. a călugări pe cineva. De mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ A tăia părul sau lîna de pe corpul unor animale. Stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele, și a tuns și oaia finului său. ISPIRESCU, L. 208. ♦ A scurta iarba sau vîrfurile copacilor. Tunde crengile copacilor. DRĂGHICI, R. 151. 2. Fig. (În expr.) A o tunde = a fugi, a o șterge, a o tuli. Băga de seamă vreun bou răzlețit și o tundea pe-aci încolo. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Tunde-o (băiete, pîrleo etc.) = fugi, șterge-o. Iese pe ușă, pune mîna pe iapă și pe-o secure și tunde-o! CREANGĂ, P. 47. Tunde-o, pîrleo! Peste garduri sărea iute și fugea. CONTEMPORANUL, I 406.

A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăți, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (ființe) A lipsi (total sau parțial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuști) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere

tunde v. 1. a tăia lâna: a tunde un miel; 2. a tăia părul; 3. a tăia iarba; 4. a o lua la fugă: pune mâna pe iapă și tunde-o! CR.; 5. a-și tăia părul capului: s’a dus să se tunză. [Lat. TONDERE].

Tunsu m. faimos haiduc dela începutul secolului XIX; fost paracliser își tunse părul («s’a dus vestea ca de popa tunsu»).

tund, tuns, a túnde v. tr. (lat. tondére și tóndere, it. tóndere, sard. túndere, pv. fr. tondre. V. tonsură, tușinez). Taĭ păru (saŭ ĭarba) cu foarfecele: a tunde oile, cîniĭ, soldațiĭ, ĭarba. Fig. Fam. A o tunde, a o șterge, a o lua la fugă, a fugi. V. refl. Pun bărbieru să mă tundă: mă duc să mă tund.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. tundem, perf. s. 1 sg. tunsei, 1 pl. tunserăm; conj. prez. 3 să tundă; ger. tunzând; part. tuns

túnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns

tunde (ind. prez. 1 sg. tund, conj. tundă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

TUNS s. tundere, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lînii de pe oi.)

TUNS adj. retezat, scurtat, tăiat. (Păr ~; iarbă ~.)

TÚNDE vb. v. călugări, reteza.

TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

TUNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

túnde (-d, -ns), vb.1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăța copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumșu, tuntu, tundire, megl. tund, tunș, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, șterge.Der. tuns, s. n. (tăierea părului); tunsoare, s. f. (tuns; curățarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s. f. (tunsoare; lînă tunsă).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TUNS adj. 1. Tunsu (Dm); Tunsul, călăraș, 1655 (Sd IV 38); – Ion, mold., 1546 (Glos); Tunșii, Tunsești ss. 2. Tunsilă, Ivănuș (17 B II 228). 3. Tundilă, Stan, 1650 (Gorj 376) < vb. a tunde.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi tuns cicero expr. (deț.) a fi tuns la chelie / la zero.

a tunde cicero expr. (deț.) a tunde zero.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

Intrare: Tuns
nume propriu (I3)
  • Tuns
Intrare: tuns (adj.)
tuns1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuns
  • tunsul
  • tunsu‑
  • tunsă
  • tunsa
plural
  • tunși
  • tunșii
  • tunse
  • tunsele
genitiv-dativ singular
  • tuns
  • tunsului
  • tunse
  • tunsei
plural
  • tunși
  • tunșilor
  • tunse
  • tunselor
vocativ singular
plural
Intrare: tuns (s.n.)
tuns2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuns
  • tunsul
  • tunsu‑
plural
  • tunsuri
  • tunsurile
genitiv-dativ singular
  • tuns
  • tunsului
plural
  • tunsuri
  • tunsurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tunde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tunde
  • tundere
  • tuns
  • tunsu‑
  • tunzând
  • tunzându‑
singular plural
  • tunde
  • tundeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tund
  • tunz
(să)
  • tund
  • tunz
  • tundeam
  • tunsei
  • tunsesem
a II-a (tu)
  • tunzi
(să)
  • tunzi
  • tundeai
  • tunseși
  • tunseseși
a III-a (el, ea)
  • tunde
(să)
  • tundă
  • tunză
  • tundea
  • tunse
  • tunsese
plural I (noi)
  • tundem
(să)
  • tundem
  • tundeam
  • tunserăm
  • tunseserăm
  • tunsesem
a II-a (voi)
  • tundeți
(să)
  • tundeți
  • tundeați
  • tunserăți
  • tunseserăți
  • tunseseți
a III-a (ei, ele)
  • tund
(să)
  • tundă
  • tunză
  • tundeau
  • tunseră
  • tunseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tuns, tunsăadjectiv

  • 1. Despre păr, barbă, mustață, lână, iarbă etc.: retezat, scurtat, tăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moș Gavrilă își freacă barba tunsă. SADOVEANU, O. VII 345. DLRLC
    • format_quote Bărbatul ăsta voinic, cu fruntea dreaptă și mustața plină, tunsă. CAMIL PETRESCU, O. I 275. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni sau unele animale) Cu părul, barba, mustața, lâna tăiate, scurtate, retezate. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (Despre arbuști și arbori) Cu crengile retezate (simetric). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Alee de copaci foarte nalți și tunși. GOLESCU, Î. 27. DLRLC
etimologie:
  • vezi tunde DEX '98 DEX '09

tuns, tunsurisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi tunde DEX '98 DEX '09

tunde, tundverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reteza
    • format_quote Și-a tuns mustața. DLRLC
    • format_quote Văzînd profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. CREANGĂ, A. 27. DLRLC
    • format_quote E păcat să mături tu sau altul părul după ce te-ai tuns. GOROVEI, la CADE. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele, și a tuns și oaia finului său. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv prin analogie A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tunde crengile copacilor. DRĂGHICI, R. 151. DLRLC
    • chat_bubble A tunde (pe cineva) brebenel. DLRLC
  • 2. tranzitiv (termen) bisericesc (la) ortodocși A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv familiar A o tunde = a fugi (pe furiș), a o șterge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Băga de seamă vreun bou răzlețit și o tundea pe-aci încolo. AGÎRBICEANU, S. P. 14. DLRLC
    • chat_bubble Tunde-o (băiete, pârleo etc.) = fugi, șterge-o! DLRLC
      • format_quote Iese pe ușă, pune mîna pe iapă și pe-o secure și tunde-o! CREANGĂ, P. 47. DLRLC
      • format_quote Tunde-o, pîrleo! Peste garduri sărea iute și fugea. CONTEMPORANUL, I 406. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.