12 definiții pentru tuns (tundere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUNS1, tunsuri, s. n. Faptul de a (se) tunde, tunsoare. – V. tunde.

tuns1 sn [At: POLIZU / Pl: (rar) ~uri / E: tunde] 1 Tăiere a părului, a bărbii sau a mustății (până la piele) Si: tundere (1), tunsoare (1), (rar) tunsură (2), (reg) tunsătură (1). 2 Scurtare a lânii sau a părului de pe corpul unor animale Si: tundere, tunsoare (2), (rar) tunsură (3), (reg) tunsătură (2). 3 (Pan) Scurtare a ierbii, a crengilor copacilor, a viței de vie etc. Si: tundere (3), tunsoare (3), (rar) tunsură (4), (reg) cosorât, tunsătură (3). 4 (Reg) Tăiere a fagurilor dintr-un stup, pentru a recolta mierea Si: retezat1.

TUNS1 s. n. Faptul de a (se) tunde; tunsoare. – V. tunde.

TUNS1 s. n. Faptul de a (se) tunde.

tuns a. căruia s’a tăiat lâna, părul, barba. ║ n. lucrarea de a tunde.

2) tuns n., pl. urĭ. Acțiunea de a tunde.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUNS s. v. retezare, retezat.

TUNS s. tundere, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lînii de pe oi.)

Intrare: tuns (tundere)
tuns (tundere) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuns
  • tunsul
  • tunsu‑
plural
  • tunsuri
  • tunsurile
genitiv-dativ singular
  • tuns
  • tunsului
plural
  • tunsuri
  • tunsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)