4 intrări
35 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tunat2, ~ă a [At: CV 1950, nr. 4, 41 / Pl: ~ați, ~e / E: tuna] (Reg; d. oameni) 1 Nebun. 2 Zăpăcit.
tunat1 sn [At: MOXA, 370/2 / Pl: (nob) ~uri / E: tuna] (Înv) Trăsnet (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TUNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tuna [At: ANON. CAR. / Pzi: tun, 3 -nă, (reg) ~nează; Cj 3 (reg) să tuie; Imt (reg) tui / E: ml tonare] 1 viim A se produce un tunet (1) Si: a trăsni1 (1). 2 viim (Pfm; îe) A ~t și i-a adunat Se spune despre oamenii care se întovărășesc fiindcă au aceleași defecte. 3 viim (Pop; îe) Unde dai și unde ~nă Se spune despre cineva care gândește într-un fel și vorbește altfel. 4 viim (Reg; îe) Unde ~nă și unde fulgeră Se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. 5 viu (Îvp; subiectul este „cerul”, „norii”, „Dumnezeu” etc.) A face să se producă tunetul (3) Si: a trăsni1 6 vt (Reg) A trăsni1 (3). 7 vt (Reg; mai ales în imprecații sau cu subiectul „Dumnezeu”, „Sfântul Petru”) A trăsni1 (6). 8 vt (Mar) A trăsni1 (9). 9 vt (Mar) A atinge ceva ușor. 10 vi (D. diferite surse de zgomot) A trăsni1 (13). 11 vi (Fam; d. glas, cuvinte, etc.) A răsuna puternic. 12 vi (Fam; d. oameni) A vorbi cu glas ridicat Si: a striga. 13 vi (Fam; îe) A ~ (și a fulgera) împotriva (sau contra) cuiva (sau a ceva) A vorbi cu multă vehemență împotriva cuiva (sau a ceva). 14 vi (Fam; îe) A ~ și a fulgera A fi furios. 15 vi (Fam; îae) A face scandal. 16 vt (Înv; c. i. ceea ce se rostește) A pronunța cu glas ridicat. 17 vt (Înv; c. i. ceea ce se rostește) A spune răspicat. 18 vi (Ban) A lătra. 19 vi (Înv) A trage cu tunul1 (8) sau (mai rar) cu alte arme de foc Si: (îvr) a tunări. 20-21 vt (Reg) A omorî (sau a răni) cu tunul1 (8). 22 vz (Îvp) A pătrunde undeva cu forța, pe neașteptate și cu mult zgomot Si: a năvăli. 23 vz (Pfm;îe) A-i ~ cuiva (ceva) în minte (sau în cap) A-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 24 vi (Reg; îe) A-(i) – cuiva soarele în cap A-l durea capul pe cineva. 25 vz (Reg;îe) A ~ în gălbenare A se îmbolnăvi de gălbenare. 26 vz (Reg;îe) A ~ în groapă A muri. 27 vt (Îvr; c. i. bani) A investi. 28-29 vti (Reg) A aduce ceva (sau a veni) la vale Si: a coborî. 30 vz (Reg) A pleca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tunăt sn vz tunet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tunet sn [At: CORESI, EV. 177 / V: (reg) ~năt, ~nit / Pl: ~e, (înv) ~ure, (reg) -uri / E: tuna + -et] 1 Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet) Si: (îvp) tun1 (1), (pop) bubuit, (reg) durăt, durduit, durduitură, huruială. 2 (Îla) De ~ Puternic. 3 (Rar) Trăsnet (1). 4 (Pan) Zgomot puternic, răsunător Si: bubuitură, (reg) tunătură. 5 (Pan) Gălăgie mare Si: vacarm, vuiet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tunit sn vz tunet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUNA2, tun, vb. I. Intranz. (Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli. Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. ◊ Expr. A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. A tuna în groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUNA1, pers. 3 tună, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce tunete în atmosferă; a se auzi tunetul bubuind. Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. ◊ Expr. A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc avînd aceleași defecte. Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. (Despre persoane) A tuna și a fulgera v. fulgera (1). ◊ (Cu precizarea subiectului, care indică spațiul unde se produce tunetul) Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. 2. Tranz. impers. (Regional, mai ales în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. ◊ Intranz. (Cu precizarea subiectului) Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. (Fig.) Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. 3. Intranz. (Despre diferite surse de zgomot) A vui, a bubui. Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. ♦ (Despre glas, cuvinte etc.) A răsuna puternic. Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. ◊ (Impersonal) Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. 4. Intranz. A trage cu tunul (sau, mai rar, cu alte arme de foc). Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUNET, tunete, s. n. 1. Bubuit care însoțește fulgerul sau urmează după el și care este provocat de descărcările electrice din atmosferă. O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ (Rar) Trăsnet. E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. 2. Fig. Zgomot puternic. Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TUNA pers. 3 tună intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ◊ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tunà v. 1. se zice de bubuitul tunetului: tună și fulgeră; 2. se zice de orice sgomot asurzitor: a tuna cu tunurile; 3. (Banat și Oltenia) a veni deodată: brad incetinat, de unde ai tunat? POP. când în cas’ a tunat, împăratul o a ntrebat POP.; 4. a bate cu tunurile o redută: ambele părți începură a tuna una asupra alteia BĂLC.; 5. fig. a vorbi contra cu multă violență: a tuna împotriva abuzurilor. [Lat. TONARE; pentru sensul 3 (provincialism ardelenesc), cf. trăsnaie].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tunet n. sgomot prelungit ce s’aude îndată după fulger. [Derivat din vechiu-rom. tun, tunet (după analogia lui sunet)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) tun, a -á v. intr. (lat. tŏnare, it. tonare, fr. tonner). 1. Impers. Se zice despre tunetu produs de noriĭ încărcațĭ de electricitate: tună și fulgeră. 2. Pers. Bubuĭ cu tunurile: Artileria tună. Fig. Răcnesc furios: cînd am tunat odată la el, a îngălbenit. Vorbesc contra cu vehemență: a tuna și a fulgera contra cuĭva, contra abuzurilor. Ban. Olt. Intru: tună’n sobă (intră’n odaĭe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
túnet n., pl. e (d. a tuna, după sunet). Bubuitura fulgeruluĭ, huĭetu care s’aude după ce scapără în norĭ: tunete și fulgere. Fig. Tunete de aplauze.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tuna (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tună; conj. prez. 3 sg. să tune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tunet s. n., pl. tunete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuna (a ~) vb., ind. prez. 3 tună
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tunet s. n., pl. tunete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuna vb., ind. prez. 3 sg. tună
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tunet s. n., pl. tunete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TUNA vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNA vb. v. detuna, trăsni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNET s. v. trăsnet, trăsnitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e și trăsnete.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNA vb. 1. (MET.) (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tuna vb. v. TRĂSNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUNET s. (MET.) (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~te și trăsnete.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tunet s. v. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tuna (-n, at), vb. – 1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Lat. tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, cf. tuli. – Der. tun, s. n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, s. m. (artilerist, servant de tun); tunări, vb. (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), s. f. (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adj. (care tună puternic); tunet, s. n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din lat. tŏnĭtru).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tunat, tunată, tunați, tunate, adj. (reg.) smintit, țicnit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a tunat și i-a adunat expr. (iron.) bine se mai potrivesc; cine seamănă se adună.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tuna, tunverb
-
- Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. DLRLC
- Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
- Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. DLRLC
- Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. DLRLC
- Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. DLRLC
- De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. DLRLC
- A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc având aceleași defecte. DLRLC
- Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. DLRLC
-
-
- 2. (În imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trăsni
- Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
- Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. DLRLC
- Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
- Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. DLRLC
-
-
- Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. DLRLC
- Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. DLRLC
- 3.1. (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsuna
- Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. DLRLC
- Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
- Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
-
-
- 4. A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. DLRLC
- Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87. DLRLC
-
etimologie:
- tonare DEX '09 DEX '98
tuna, tunverb
- 1. A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna. DLRLC
- Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. DLRLC
- Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. DLRLC
- Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
- (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. DLRLC
- A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. DLRLC
- A tuna în groapă = muri. DLRLCsinonime: muri
- Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133. DLRLC
-
-
tunet, tunetesubstantiv neutru
- 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. DLRLC
- Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
- Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. DLRLC
- Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
- 1.1. Trăsnet, trăsnitură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trăsnet trăsnitură
- E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. DLRLC
- Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. DLRLC
-
-
- 2. Zgomot puternic, răsunător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. DLRLC
- Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. DLRLC
- El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. DLRLC
- Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
-
etimologie:
- tonitrum (după sunet). DEX '09 DEX '98