4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tunat2, ~ă a [At: CV 1950, nr. 4, 41 / Pl: ~ați, ~e / E: tuna] (Reg; d. oameni) 1 Nebun. 2 Zăpăcit.

tunat1 sn [At: MOXA, 370/2 / Pl: (nob) ~uri / E: tuna] (Înv) Trăsnet (1).

TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.

TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.

TUNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

TUNET, tunete, s. n. 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. Fig. Zgomot puternic, răsunător. – Lat. tonitrum (după sunet).

tuna [At: ANON. CAR. / Pzi: tun, 3 -nă, (reg) ~nează; Cj 3 (reg) să tuie; Imt (reg) tui / E: ml tonare] 1 viim A se produce un tunet (1) Si: a trăsni1 (1). 2 viim (Pfm; îe) A ~t și i-a adunat Se spune despre oamenii care se întovărășesc fiindcă au aceleași defecte. 3 viim (Pop; îe) Unde dai și unde ~nă Se spune despre cineva care gândește într-un fel și vorbește altfel. 4 viim (Reg; îe) Unde ~nă și unde fulgeră Se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate. 5 viu (Îvp; subiectul este „cerul”, „norii”, „Dumnezeu” etc.) A face să se producă tunetul (3) Si: a trăsni1 6 vt (Reg) A trăsni1 (3). 7 vt (Reg; mai ales în imprecații sau cu subiectul „Dumnezeu”, „Sfântul Petru”) A trăsni1 (6). 8 vt (Mar) A trăsni1 (9). 9 vt (Mar) A atinge ceva ușor. 10 vi (D. diferite surse de zgomot) A trăsni1 (13). 11 vi (Fam; d. glas, cuvinte, etc.) A răsuna puternic. 12 vi (Fam; d. oameni) A vorbi cu glas ridicat Si: a striga. 13 vi (Fam; îe) A ~ (și a fulgera) împotriva (sau contra) cuiva (sau a ceva) A vorbi cu multă vehemență împotriva cuiva (sau a ceva). 14 vi (Fam; îe) A ~ și a fulgera A fi furios. 15 vi (Fam; îae) A face scandal. 16 vt (Înv; c. i. ceea ce se rostește) A pronunța cu glas ridicat. 17 vt (Înv; c. i. ceea ce se rostește) A spune răspicat. 18 vi (Ban) A lătra. 19 vi (Înv) A trage cu tunul1 (8) sau (mai rar) cu alte arme de foc Si: (îvr) a tunări. 20-21 vt (Reg) A omorî (sau a răni) cu tunul1 (8). 22 vz (Îvp) A pătrunde undeva cu forța, pe neașteptate și cu mult zgomot Si: a năvăli. 23 vz (Pfm;îe) A-i ~ cuiva (ceva) în minte (sau în cap) A-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 24 vi (Reg; îe) A-(i)cuiva soarele în cap A-l durea capul pe cineva. 25 vz (Reg;îe) A ~ în gălbenare A se îmbolnăvi de gălbenare. 26 vz (Reg;îe) A ~ în groapă A muri. 27 vt (Îvr; c. i. bani) A investi. 28-29 vti (Reg) A aduce ceva (sau a veni) la vale Si: a coborî. 30 vz (Reg) A pleca.

tunet sn [At: CORESI, EV. 177 / V: (reg) ~năt, ~nit / Pl: ~e, (înv) ~ure, (reg) -uri / E: tuna + -et] 1 Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet) Si: (îvp) tun1 (1), (pop) bubuit, (reg) durăt, durduit, durduitură, huruială. 2 (Îla) De ~ Puternic. 3 (Rar) Trăsnet (1). 4 (Pan) Zgomot puternic, răsunător Si: bubuitură, (reg) tunătură. 5 (Pan) Gălăgie mare Si: vacarm, vuiet.

TUNA2, tun, vb. I. Intranz. (Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli. Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. ◊ Expr. A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. A tuna în groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133.

TUNA1, pers. 3 tună, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce tunete în atmosferă; a se auzi tunetul bubuind. Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. ◊ Expr. A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc avînd aceleași defecte. Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. (Despre persoane) A tuna și a fulgera v. fulgera (1). ◊ (Cu precizarea subiectului, care indică spațiul unde se produce tunetul) Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. 2. Tranz. impers. (Regional, mai ales în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. ◊ Intranz. (Cu precizarea subiectului) Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. (Fig.) Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. 3. Intranz. (Despre diferite surse de zgomot) A vui, a bubui. Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. ♦ (Despre glas, cuvinte etc.) A răsuna puternic. Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. ◊ (Impersonal) Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. 4. Intranz. A trage cu tunul (sau, mai rar, cu alte arme de foc). Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87.

TUNET, tunete, s. n. 1. Bubuit care însoțește fulgerul sau urmează după el și care este provocat de descărcările electrice din atmosferă. O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ (Rar) Trăsnet. E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. 2. Fig. Zgomot puternic. Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99.

A TUNA pers. 3 tu intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ◊ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare

TUNET ~e n. 1) Zgomot puternic care însoțește fulgerul. 2) fig. Zgomot mare, răsunător. ~ de voci. ~ de aplauze. /a tuna + suf. ~et

tunà v. 1. se zice de bubuitul tunetului: tună și fulgeră; 2. se zice de orice sgomot asurzitor: a tuna cu tunurile; 3. (Banat și Oltenia) a veni deodată: brad incetinat, de unde ai tunat? POP. când în cas’ a tunat, împăratul o a ntrebat POP.; 4. a bate cu tunurile o redută: ambele părți începură a tuna una asupra alteia BĂLC.; 5. fig. a vorbi contra cu multă violență: a tuna împotriva abuzurilor. [Lat. TONARE; pentru sensul 3 (provincialism ardelenesc), cf. trăsnaie].

tunet n. sgomot prelungit ce s’aude îndată după fulger. [Derivat din vechiu-rom. tun, tunet (după analogia lui sunet)].

2) tun, a v. intr. (lat. tŏnare, it. tonare, fr. tonner). 1. Impers. Se zice despre tunetu produs de noriĭ încărcațĭ de electricitate: tună și fulgeră. 2. Pers. Bubuĭ cu tunurile: Artileria tună. Fig. Răcnesc furios: cînd am tunat odată la el, a îngălbenit. Vorbesc contra cu vehemență: a tuna și a fulgera contra cuĭva, contra abuzurilor. Ban. Olt. Intru: tună’n sobă (intră’n odaĭe).

túnet n., pl. e (d. a tuna, după sunet). Bubuitura fulgeruluĭ, huĭetu care s’aude după ce scapără în norĭ: tunete și fulgere. Fig. Tunete de aplauze.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tuna (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. tu; conj. prez. 3 sg. să tune

tuna (a ~) vb., ind. prez. 3 tu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUNA vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.

TUNET s. v. trăsnet, trăsnitură.

TUNET s. (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~e și trăsnete.)

TUNA vb. 1. (MET.) (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)

TUNET s. (MET.) (reg.) durăt, (înv.) tun. (Ploaie cu ~te și trăsnete.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tuna (-n, at), vb.1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Lat. tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, cf. tuli.Der. tun, s. n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, s. m. (artilerist, servant de tun); tunări, vb. (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), s. f. (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adj. (care tună puternic); tunet, s. n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din lat. tŏnĭtru).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tunat, tunată, tunați, tunate, adj. (reg.) smintit, țicnit.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal.

a tunat și i-a adunat expr. (iron.) bine se mai potrivesc; cine seamănă se adună.

Intrare: tunat
tunat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunat
  • tunatul
  • tunatu‑
  • tuna
  • tunata
plural
  • tunați
  • tunații
  • tunate
  • tunatele
genitiv-dativ singular
  • tunat
  • tunatului
  • tunate
  • tunatei
plural
  • tunați
  • tunaților
  • tunate
  • tunatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tuna (bubui)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuna
  • tunare
  • tunat
  • tunatu‑
  • tunând
  • tunându‑
singular plural
  • tu
  • tunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tun
(să)
  • tun
  • tunam
  • tunai
  • tunasem
a II-a (tu)
  • tuni
(să)
  • tuni
  • tunai
  • tunași
  • tunaseși
a III-a (el, ea)
  • tu
(să)
  • tune
  • tuna
  • tună
  • tunase
plural I (noi)
  • tunăm
(să)
  • tunăm
  • tunam
  • tunarăm
  • tunaserăm
  • tunasem
a II-a (voi)
  • tunați
(să)
  • tunați
  • tunați
  • tunarăți
  • tunaserăți
  • tunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tu
(să)
  • tune
  • tunau
  • tuna
  • tunaseră
Intrare: tuna (intra)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuna
  • tunare
  • tunat
  • tunatu‑
  • tunând
  • tunându‑
singular plural
  • tu
  • tunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tun
(să)
  • tun
  • tunam
  • tunai
  • tunasem
a II-a (tu)
  • tuni
(să)
  • tuni
  • tunai
  • tunași
  • tunaseși
a III-a (el, ea)
  • tu
(să)
  • tune
  • tuna
  • tună
  • tunase
plural I (noi)
  • tunăm
(să)
  • tunăm
  • tunam
  • tunarăm
  • tunaserăm
  • tunasem
a II-a (voi)
  • tunați
(să)
  • tunați
  • tunați
  • tunarăți
  • tunaserăți
  • tunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tu
(să)
  • tune
  • tunau
  • tuna
  • tunaseră
Intrare: tunet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tunet
  • tunetul
  • tunetu‑
plural
  • tunete
  • tunetele
genitiv-dativ singular
  • tunet
  • tunetului
plural
  • tunete
  • tunetelor
vocativ singular
plural
tunăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tuna, tunverb

  • 1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. DLRLC
    • format_quote Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • format_quote Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. DLRLC
    • format_quote Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. DLRLC
    • format_quote Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. DLRLC
    • format_quote De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. DLRLC
    • chat_bubble A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc având aceleași defecte. DLRLC
      • format_quote Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. DLRLC
  • 2. tranzitiv impersonal regional (În imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăsni
    • format_quote Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. DLRLC
    • format_quote intranzitiv figurat Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
    • format_quote intranzitiv figurat Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Bubui, vui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubui vui
    • format_quote Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. DLRLC
    • format_quote Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. DLRLC
    • 3.1. (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsuna
      • format_quote Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. DLRLC
      • format_quote Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
      • format_quote impersonal Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
      • 3.1.1. (Despre oameni) A vorbi cu glasul ridicat. DEX '09
        sinonime: striga
        • chat_bubble A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv învechit A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. DLRLC
    • format_quote Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87. DLRLC
etimologie:

tuna, tunverb

  • 1. intranzitiv regional A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna. DLRLC
    • format_quote Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. DLRLC
    • format_quote Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. DLRLC
    • format_quote Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
    • format_quote (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. DLRLC
    • chat_bubble A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. DLRLC
    • chat_bubble A tuna în groapă = muri. DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133. DLRLC

tunet, tunetesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: durăt tun
    • format_quote O scînteiere crudă umplu rîpa, tunetul zgudui munții. SADOVEANU, O. VIII 243. DLRLC
    • format_quote Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
    • format_quote Tunetul se poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, P. I 193. DLRLC
    • format_quote Groaznice tunete o să avem. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • 1.1. rar Trăsnet, trăsnitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E frumos, lovi-l-ar tunetul. STANCU, D. 190. DLRLC
      • format_quote Un fulger ca o sîrmă ruptă tresări în întunecimea norilor și tunetul trăsni, dărîmînd văzduhul. SADOVEANU, O. A. II 102. DLRLC
  • 2. figurat Zgomot puternic, răsunător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se auzi deodată un tunet de voci. CAMIL PETRESCU, O. II 184. DLRLC
    • format_quote Atunci un tunet de urale și de aplauze... izbucni. MIRONESCU, S. A. 109. DLRLC
    • format_quote El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. COȘBUC, P. I 132. DLRLC
    • format_quote Începu a se cutremura biserica și se auziră niște pocnete și tunete. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.