4 intrări

17 definiții

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură (de mătase sau de bumbac) foarte fină și străvezie. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46. – Pronunțat: tül.

tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluri

tul s. n. [pron. fr. tül], pl. túluri

TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].

TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)

tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.

TUL ~uri n. 1) la sing. Țesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. tulle

tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).

*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire [!] și transparentă. V. fludă.

ȚU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se îndeamnă calul la drum. Foaie verde de sasău, Țu, țu, țu, murguțul meu ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. – Variantă: țul (BIBICESCU, P. P. 218) interj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tul, -ă, tuli, -e, adj. – (reg.) Tont, prost, nătărău. (Maram.). – Cf. trul (< germ. Troll) (MDA).

tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).

TUL cf. adj. tulă (mută, DLR). 1. Tula b. (Ștef); Tulești și Tulova ss. (Ștef; 17 A IV 233). 2. Tule, -a bb. (Dm); Tulea (Sur VIII; C Ștef; Moț). 3. Tulici zis și Tulescu (Ștef). 4. + -in: Tulin (Ac Bz 50). 5. + Stan; Tulistan, T., mold. (Sd V 251).

*ȚUL. 1. Țulea (16 B V 86). 2. + -uc: Țuluc act., cf. subst. țuluc (chică). 3 + -igă: Țuligă ard. act. 4. Cf. din altă temă, Țulupe (Mar).

Intrare: tul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tul tulul
plural tuluri tulurile
genitiv-dativ singular tul tulului
plural tuluri tulurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Tul
Tul
nume propriu (I3)
Intrare: Țul
Țul
nume propriu (I3)
Intrare: țul
țul
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.