4 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură (de mătase sau de bumbac) foarte fină și străvezie. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46. – Pronunțat: tül.

TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].

TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)

TUL ~uri n. 1) la sing. Țesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. tulle

tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).

*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire și transparentă. V. fludă.

ȚU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se îndeamnă calul la drum. Foaie verde de sasău, Țu, țu, țu, murguțul meu! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. – Variantă: țul (BIBICESCU, P. P. 218) interj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluri

tul s. n. [pron. fr. tül], pl. túluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tul, -ă, tuli, -e, adj. – (reg.) Tont, prost, nătărău. (Maram.). – Cf. trul (< germ. Troll) (MDA).

tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TUL cf. adj. tulă (mută, DLR). 1. Tula b. (Ștef); Tulești și Tulova ss. (Ștef; 17 A IV 233). 2. Tule, -a bb. (Dm); Tulea (Sur VIII; C Ștef; Moț). 3. Tulici zis și Tulescu (Ștef). 4. + -in: Tulin (Ac Bz 50). 5. + Stan; Tulistan, T., mold. (Sd V 251).

*ȚUL. 1. Țulea (16 B V 86). 2. + -uc: Țuluc act., cf. subst. țuluc (chică). 3 + -igă: Țuligă ard. act. 4. Cf. din altă temă, Țulupe (Mar).

Intrare: tul
  • pronunție: fr. tül
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tul
  • tulul
  • tulu‑
plural
  • tuluri
  • tulurile
genitiv-dativ singular
  • tul
  • tulului
plural
  • tuluri
  • tulurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Tul
nume propriu (I3)
  • Tul
Intrare: țu
interjecție (I10)
  • țu
interjecție (I10)
  • țul
Intrare: Țul
nume propriu (I3)
  • Țul
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țu țul

etimologie: