14 definiții pentru di (interj.) dii die


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee.

DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee.

di1 i [At: STANCU, M. I, 36 / V: de, ~e / E: fo] Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii.

DI interj. (Pronunțat cu i prelungit) Strigăt cu care se îndeamnă caii sau (mai rar) boii. Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13. (Scris și dii) Dii, boală... Boii măresc pasul. STANCU, D. 188. – Scris și: dii. – Variantă: die (PREDA, Î. 132) interj.

DI interj. (se folosește pentru a îndemna caii la mers). /Onomat.

DÍE interj. v. di.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DI interj. hi!, (reg.) țu! (~!, murgule!)

DI interj. hi!, (reg.) țu! (~! murgule!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

di interj. – Servește la a îndemna caii. Creație expresivă, cf. hi. Pare identică, în ce privește intenția și mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care țiganii îndeamnă ursul dresat, cînd vor să-l facă să danseze (după Tiktin și Candrea, această ultimă interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

di! Interjecția cu care se mînă boii este di!, pronunțat cu i prelungit, cum arată DLRM; există și variantele die, de. În general e lăsat fără etimologie, singur Ciorănescu trimite, ca la o paralelă, la hi. Într-un caz ca acesta, coincidența cu altă limbă nu este o dovadă absolută a originii comune, dar tot trebuie ținută în seamă. în PCБKE cuvîntul nu e inserat; l-am întîlnit în revista bulgară Slavjane (nr. 9, sept. 1973, an. XXIX) sub o caricatură: дuŭ, волз, дuuŭ! БEP îl ia în considerație și îl declară „neclar” în ce privește originea. Pare totuși limpede că e o interjecție cu caracter onomatopeic, și desigur una din cele două limbi a împrumutat-o de la cealaltă.

Intrare: di (interj.)
di1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • di
interjecție (I10)
  • dii
die1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • die

di (interj.) dii die

  • 1. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hi (interj.) țu attach_file 2 exemple
    exemple
    • Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați. BENIUC, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Dii, boală... Boii măresc pasul. STANCU, D. 188.
      surse: DLRLC

etimologie: