tul², ~ă smf, a [At: DR. IV, 1088 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf trul] (Mar) 1-2 Tont (1-2).

tul¹ sn [At: POLIZU / P: tül, (reg) tiul / V: (reg) til / Pl: ~uri / E: fr tulle, ger Tüll] 1 Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice, foarte fină și transparentă, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. 2 (Reg; îf til) Văl al miresei. 3 (Reg) Dantelă (1).

TUL, tuluri, s. n. Țesătură (de mătase sau de bumbac) foarte fină și străvezie. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46. – Pronunțat: tül.

TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].

TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)

TUL ~uri n. 1) la sing. Țesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. tulle

tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).

*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire și transparentă. V. fludă.

til sn vz tul

tul [u pron. fr. ü] s. n., (sorturi) pl. tuluri [pron. tülurⁱ]

tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. tuluri

tul s. n. [pron. fr. tül], pl. tuluri

tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.

tul, -ă, tuli, -e, adj. – (reg.) Tont, prost, nătărău. (Maram.). – Cf. trul (< germ. Troll) (MDA).

tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).