3 intrări
41 de definiții
- explicative DEX (25)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (1)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (3)
Explicative DEX
CIUCUR s. m. v. ciucure.
CIUCUR s. m. v. ciucure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIUCUR s. m. v. ciucure.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ◊ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ◊ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ȚUG, țuguri, s. n. (Înv. și reg.) Tren. – Din germ. Zug.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cicuri snp vz ciucure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciucur sm vz ciucure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciucură sf vz ciucure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciucure sm [At: ANON. CAR. / V: ciucur, ~ră, ciugur / Pl: ~ri / E: ns cf lat cicculum] 1 (Înv) Ciorchine. 2 Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, ale unui obiect de îmbrăcăminte etc. Si: (rar) canaf (îrg) boit, (reg) frânghie, țurțur, țarțam Cf ceapraz. 3 (Îvr; îs) Sărăcie cu ~ri Sărăcie pe care vrei s-o ascunzi printr-o aparență de eleganță și de bunăstare. 4-5 (Pfm; îjlv) (Plin) ~ (de sau cu...) (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 6 (Înv) Mănunchi de fire cu care se împodobesc chipiurile militare Si: moț, pompon. 7 (Înv) Fundă. 8 (Rar) Țurțur de gheață. 9 (Lpl; urmat de determinări indicând materialul) Ornament de cristal sau de sticlă care atârnă pe marginile candelabrelor sau ale lămpilor. 10 (Bot; reg; îc) ~ri-cătănești Iarbă-de-urechi (Sedum maximum). 11 (Bot; reg; îc) ~ru’-popii Planta Trifoiium ochreleucum. 12 (Bot; reg; îc) ~ru’-voinicului Trifoi-roșu (Trifolium pratense).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciugur sm vz ciucure
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tug sn [At: I. IONESCU, M. 703 / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă pentru lustruitul pieilor, folosită în tăbăcărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țug2 sn [At: CARAGIALE, O. VII, 448 / Pl: ~uri / E: ger Zug, mg cúg] 1 (Înv; Trs) Curent de aer. 2 (Înv; Trs) Aer rece Si: răcoare. 3 (Gmț; îe) A avea ~ la băutură Se spune despre cineva căruia îi place să bea. 4 (Înv; Ban) Pluton1. 5 (Reg) Vază1. 6 (Îrg) Tren. 7 (Mar) Șir de vagonete pentru transportul minereului. 8 (Reg) Străgălie la car. 9 (Reg) Lambă la car. 10 (Reg) Elastic la ghete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țugur[1] sm vz ciucure
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țugurea[1] sf vz ciucure
- Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUCUR2 👉 CIUCURE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CIUCURAȘ sm. 1 dim. CIUCURE ¶ 2 pl. 🌿 Plantă ierboasă, cu flori albe-roșioare, dispuse în mici capitule; numită și „bosacă” sau „floarea-ciumei” (Adenostyle salbifrons) (🖼 1229).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CIUCURE, CIUCUR sm. 1 Împletitură de lînă, de bumbac, de mătase, de fir, etc., de formă rotundă sau conică, care se coase ca podoabă la marginile hainelor, mobilelor sau draperiilor (🖼 1230): eu stam la fereastră și mă jucam cu ciucurii de la perdele (VLAH.) ¶ 2 pr. anal. Ori-ce atîrnă ca niște ciucuri: ciucuri mari de piatră atîrnați de tavan ca niște țurțuri de ghiață (VLAH.) ¶ 3 🌿 CIUCURUL-VOINICULUI – TRIFOIU-ROȘU ¶ 4 Ⓟ Plin ~ (de păduchi, de rîie, etc.), acoperit cu totul, plin și îndesat: ne trezim într’o bună dimineață plini ciucur de rîie căprească (CRG.) [ung. csukor].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CIUCUREL sm. 1 dim. CIUCURE ¶ 2 Trans. 🌿 CIUCUREI-DE-PĂDURE (PĂC.) = CRIN-DE-PĂDURE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire de mătase, de bumbac, de lînă, de firet etc., cu care se împodobesc marginile unei stofe, ale unui veșmînt, ale unei draperii etc.; canaf, pompon. V. ceapraz. Tavanul fusese pictat pe la începutul veacului trecut, în chip de uriaș covor turcesc, cu toate firele, cu toți ciucurii, roșu-purpuriu. DUMITRIU, B. F. 120. Îngîndurată se joacă, răsfirînd ciucurii unui șal. CAMIL PETRESCU, T. II 269. Se vedea afară doar minerul și ciucurele galben [al baionetei]. SAHIA, N. 69. ◊ Loc. adv. și adj. (Plin) ciucure de... = încărcat cu... Căruța, ciucure de flăcăi. STANCU, D. 181. ♦ (Depreciativ) Margine zdrențuită a unei haine. Badea Neonil ar putea încuviința și asta, rîse Bibescu... dacă-ți tai ciucurii de la pantaloni. SADOVEANU, P. M. 15. 2. (Rar) Țurțur de gheață. Streșinile erau încărcate cu ciucuri de gheață. ◊ (La pl., urmat de determinări). Ornamente de cristal sau de sticlă care atîrnă, ca țurțurii de gheață, de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. – Variantă: (regional) ciucur (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 275) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUG, țuguri, s. n. (Germanism învechit în Transilv.) Tren. Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii etc.; canaf, pompon. ♦ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure de. . . = încărcat cu. . . ♦ (Depr.) Margine zdrențuită a unei haine. 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl., urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atîrnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciucur s. m.] – Comp. lat. cicculum (= ciccum « ciorchine »).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
CIUCURE ~i m. 1) Ornament constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobește marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ încărcat peste măsură. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticlă, care atârnă la o lustră. 3) pop. Țurțur de gheață. /cf. lat. cicculum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciucure m. 1. împletitură din mătase, lână sau bumbac, cu care se împodobesc marginile hainelor, mobilelor, draperiilor, etc.; 2. sloiu de ghiață. [Ung. CSUKOR, fundă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭúcure m. (cp. cu cĭuf și țurțure. D. rom. vine bg. kičor și ung. csukor, fundă, cĭucure. V. chicĭură. Cp. cu vĭezure ș. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ață. Adv. Grămadă, îmbulzițĭ: caliciĭ cĭucure la pomană. Est. (cĭucur). Cĭorchină, strugure fără bobițe. Adv. Ne trezim plinĭ cĭucur de rîĭe căprească (Cr.), foarte plinĭ de rîĭe. V. soroacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ciucure (mănunchi de fire) s. m., art. ciucurele; pl. ciucuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țug (înv., reg.) s. n., pl. țuguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciucure (mănunchi de fire) s. m., art. ciucurele; pl. ciucuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țug (înv., reg.) s. n., pl. țuguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciucure s. m., art. ciucurele; pl. ciucuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țug s. n., pl. țuguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciucure
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ciucure, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
ciucure (ciucuri), s. m. – 1. Moț, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Țurțur de gheață. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui pl. astăzi puțin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puțin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum < gr. ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Pușcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s. m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moțat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CIUCURE s. canaf, (pop.) motocel, (înv. și reg.) peleș, (reg.) frânghie, roit, tuftur, țarțam, țurțur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. și Maram.) șalang, (Olt.) țorțoloș, (înv.) piuscul, săgeac. (Căciuliță cu ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚUG s. v. locomotivă, mașină, tren.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUCURE s. canaf, (pop.) motocel, (înv. și reg.) peleș, (reg.) frînghie, roit, tuftur, țarțam, țurțur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. și Maram.) șalang, (Olt.) țortoloș, (înv.) piuscul, săgeac. (Căciuliță cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țug s. v. LOCOMOTIVĂ. MAȘINĂ. TREN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
tug, tuguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țug, țuguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țug, țuguri, s.n. (reg., înv.) 1. Curent (de aer): „Traˈ ușile, că gândești că traˈ de oriunde țug” (Faiciuc, 2008: 770). 2. (min.) Garnitură de vagonete cu locomotivă. – Din germ. Zug „tren” DLRC, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ciucure, ciucurisubstantiv masculin
- 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tavanul fusese pictat pe la începutul veacului trecut, în chip de uriaș covor turcesc, cu toate firele, cu toți ciucurii, roșu-purpuriu. DUMITRIU, B. F. 120. DLRLC
- Îngîndurată se joacă, răsfirînd ciucurii unui șal. CAMIL PETRESCU, T. II 269. DLRLC
- Se vedea afară doar mînerul și ciucurele galben [al baionetei]. SAHIA, N. 69. DLRLC
- 1.1. Margine zdrențuită a unei haine. DLRLC
- Badea Neonil ar putea încuviința și asta, rîse Bibescu... dacă-ți tai ciucurii de la pantaloni. SADOVEANU, P. M. 15. DLRLC
-
- (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Căruța, ciucure de flăcăi. STANCU, D. 181. DLRLC
-
-
- 2. Țurțur de gheață. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țurțur
- Streșinile erau încărcate cu ciucuri de gheață. DLRLC
- 2.1. (Urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. DLRLC
-
-
etimologie:
- cicculum (= ciccum „ciorchine”). DEX '09 DEX '98
tug, tugurisubstantiv neutru
- 1. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. DLRLC
- [Pieile] se udă puțin cu apă, se îndreaptă la masă și se lustruiesc cu tugul pentru iuft. I. IONESCU, M. 703. DLRLC
-
țug, țugurisubstantiv neutru
- 1. Tren. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: tren
- Umbli pînă acolo o săptămînă. Te duci o vreme cu țugu. Pe urmă umbli pe jos. SADOVEANU, V. F. 156. DLRLC
-
- 2. Curent de aer. MDA2
- 3. Aer rece. MDA2sinonime: răcoare
- A avea țug la băutură, se spune despre cineva căruia îi place să bea. MDA2
- 4. Pluton. MDA2sinonime: pluton
- 5. Vază. MDA2sinonime: vază
- 6. Șir de vagonete pentru transportul minereului. MDA2
- 7. Străgălie la car. MDA2
- 8. Lambă la car. MDA2
- 9. Elastic la ghete. MDA2
etimologie:
- Zug DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.