4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

truca1 i [At: GLOSAR REG. / E: ns cf ger Truthenne „curcă”] (Reg) Strigăt cu care se cheamă curcile.

truca2 vt [At: CĂLINESCU, S. 17 / Pzi: ~uchez / E: fr truquer] 1-3 A folosi trucuri1 (1-2) sau trucaje (1). 4 A interveni asupra unui lucru modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., pentra a-i înșela pe alții Si: a contraface.

TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].

TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)

A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer

TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.

TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.

truc2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr truc, ger Truck] 1 Cadru suspendat, în general prin resorturi, pe una sau pe două perechi de roți, pe care se montează cupeul unui vagon de tramvai. 2 (Reg) Vagon de cale ferată forestieră cu care se transportă buștenii. 3 (Pgn) Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată).

truc1 sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr truc] 1 Manevră abilă prin care se maschează realitatea Si: stratagemă. 2 Viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop Si: șiretlic, tertip (3).

tru sf [At: DEX-S / Pl: ? / E: fr truc cf eg trick] (Cig) Utilaj complex folosit pentra filmări combinate.

TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].

TRÚCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză

trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Truc/a, -ă -u v. Dimitrie III 9.

Intrare: truca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • truca
  • trucare
  • trucat
  • trucatu‑
  • trucând
  • trucându‑
singular plural
  • truchea
  • trucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • truchez
(să)
  • truchez
  • trucam
  • trucai
  • trucasem
a II-a (tu)
  • truchezi
(să)
  • truchezi
  • trucai
  • trucași
  • trucaseși
a III-a (el, ea)
  • truchea
(să)
  • trucheze
  • truca
  • trucă
  • trucase
plural I (noi)
  • trucăm
(să)
  • trucăm
  • trucam
  • trucarăm
  • trucaserăm
  • trucasem
a II-a (voi)
  • trucați
(să)
  • trucați
  • trucați
  • trucarăți
  • trucaserăți
  • trucaseți
a III-a (ei, ele)
  • truchea
(să)
  • trucheze
  • trucau
  • truca
  • trucaseră
Intrare: Truca
Truca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Truca
Intrare: trucă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tru
  • truca
plural
genitiv-dativ singular
  • truci
  • trucii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Trucă
Trucă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trucă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

truca

  • 1. A folosi trucuri sau trucaje.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții.
      surse: DN
    • 1.2. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc.
      surse: DN

etimologie:

trucă

etimologie: