opțiuni
  • info

4 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUCA, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

TRUCA, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

truca2 vt [At: CĂLINESCU, S. 17 / Pzi: ~uchez / E: fr truquer] 1-3 A folosi trucuri1 (1-2) sau trucaje (1). 4 A interveni asupra unui lucru modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., pentra a-i înșela pe alții Si: a contraface.

truca1 i [At: GLOSAR REG. / E: ns cf ger Truthenne „curcă”] (Reg) Strigăt cu care se cheamă curcile.

TRUCA vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificîndu-i sau alterîndu-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].

TRUCA vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)

A TRUCA ~chez tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer

TRUCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.

TRUCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.

truc3 sn vz druc

truc2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr truc, ger Truck] 1 Cadru suspendat, în general prin resorturi, pe una sau pe două perechi de roți, pe care se montează cupeul unui vagon de tramvai. 2 (Reg) Vagon de cale ferată forestieră cu care se transportă buștenii. 3 (Pgn) Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată).

truc1 sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr truc] 1 Manevră abilă prin care se maschează realitatea Si: stratagemă. 2 Viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop Si: șiretlic, tertip (3).

trucă sf [At: DEX-S / Pl: ? / E: fr truc cf eg trick] (Cig) Utilaj complex folosit pentra filmări combinate.

TRUCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzînd, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].

TRUCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

truca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. truchez, 3 truchează; conj. prez. 1 sg. să truchez, 3 să trucheze

truca (a ~) vb., ind. prez. 3 truchează

truca vb., ind. prez. 1 sg. truchez, 3 sg. și pl. truchează

trucă s. f.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Truc/a, -ă -u v. Dimitrie III 9.

Intrare: Truca
Truca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Truca
Intrare: truca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • truca
  • trucare
  • trucat
  • trucatu‑
  • trucând
  • trucându‑
 singular plural
  • truchează
  • trucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • truchez
 (să)
  • truchez
  • trucam
  • trucai
  • trucasem
a II-a (tu)
  • truchezi
 (să)
  • truchezi
  • trucai
  • trucași
  • trucaseși
a III-a (el, ea)
  • truchează
 (să)
  • trucheze
  • truca
  • trucă
  • trucase
plural I (noi)
  • trucăm
 (să)
  • trucăm
  • trucam
  • trucarăm
  • trucaserăm
  • trucasem
a II-a (voi)
  • trucați
 (să)
  • trucați
  • trucați
  • trucarăți
  • trucaserăți
  • trucaseți
a III-a (ei, ele)
  • truchează
 (să)
  • trucheze
  • trucau
  • trucară
  • trucaseră
Intrare: Trucă
Trucă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trucă
Intrare: trucă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trucă
  • truca
plural
  • truci
  • trucile
genitiv-dativ singular
  • truci
  • trucii
plural
  • truci
  • trucilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

truca, truchezverb

  • 1. A folosi trucuri sau trucaje. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. DN
    • 1.2. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. DN
    • 1.3. Contraface, falsifica. DN
      sinonime: contraface falsifica
etimologie:

trucă, trucisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.