transpirat², ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 190 / Pl: ~ați, ~e / E: transpira] Care este acoperit cu transpirație (2) Si: asudat.

transpirat¹ sn [At: DEX² / E: transpira] (Rar) Transpirație (1).

TRANSPIRAT, -Ă, transpirați, -te, adj. Asudat, nădușit. Respira cu nesățioasă fericire atmosfera ațîțătoare de parfum, mîini transpirate, fum de țigări orientale. C. PETRESCU, C. V. 190. Fata își mîngîie fruntea transpirată. SAHIA, N. 54.

TRANSPIRAT, -Ă adj. Asudat, nădușit. [< transpira].

strampira v vz transpira

transpira vi [At: DESCR. AȘEZ. 28/22 / V: (reg; fer) stramp~ / Pzi: ~pir, (înv) ~rez / E: fr transpirer] 1 A secreta și a elimina sudoarea prin porii pielii Si: a asuda, (îvr) a transsuda, (reg) a năboi³, a năduși, a răpuci. 2 (D. plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3 (Fam; fig) A reieși. 4 (Fam; fig; d. o știre, un zvon, un secret) A se auzi pe o cale neoficială.

TRANSPIRA, transpir, vb. I. Intranz. 1. A elimina prin porii pielii sudoarea; a se acoperi cu sudoare; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. A ieși la suprafață, a reieși, a se vădi. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă, durerea e difuză, vagă; transpiră din ea atîta nesiguranță. GHEREA, ST, CR. III 393. Genul acesta place prin coloritul descripției, prin aerul curat și sănătos de cîmp, de flori, de naivitate, ce transpiră din el. DEMETRESCU, O. 159. ♦ A se afla, a se auzi. N-a transpirat nimic din ceea ce au vorbit amîndoi.

TRANSPIRA vb. I. intr. 1. A elimina sudoare prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. (Fig.) A ieși la suprafață, a reieși, a emana. ♦ A se auzi, a se afla. [P.i. transpir. / < fr. transpirer, cf. lat. trans – dincolo, spirare – a exala].

TRANSPIRA vb. intr. 1. a elimina sudoare prin porii pielii; a asuda. ◊ a se forma picături de apă la suprafața unui element de construcție. 2. (despre plante) a elimina apă sub formă de vapori. 3. (fig.) a ieși la suprafață, a reieși, a emana. ◊ a se auzi. (< fr. transpirer)

A TRANSPIRA transpir intranz. 1) A elimina sudoare; a asuda. 2) (despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3) fig. (despre idei, planuri, sentimente, secrete) A ieși la suprafață; a deveni cunoscut. [Sil. trans-pi-] /<fr. transpirer

transpirà v. 1. a năduși, a ieși din corp prin pori; 2. se zice de corpul însuș: transpiră mult; 3. fig. a începe a fi cunoscut: știrea transpirase deja.

*transpír, a -á v. intr. (mlat. transspiro, -spiráre, d. trans, dincolo, și spirare, a sufla. V. a-spir, su-spin). Ĭes pin porĭ, transud: sudoarea transpiră. Asud (impropriŭ și de prisos pe românește). Fig. Ajung la urechile lumiĭ: să nu transpire nimic din planu nostru!

transpirat s. n. (sil. mf. -spi-)

transpirat adj. m. (sil. mf. -spi-), pl. transpirați; f. sg. transpirată, pl. transpirate

transpira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. transpir, 3 transpiră; conj. prez. 1 sg. să transpir, 3 să transpire

!transpira (a ~) vb., ind. prez. 3 transpiră

transpira vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. transpir, 3 sg. și pl. transpiră

TRANSPIRAT adj. asudat, înnădușit, nădușit, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~ din cauza căldurii.)

TRANSPIRAT adj. asudat, înnădușit, nădușit, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.)

TRANSPIRA vb. a asuda, a (se) înnăduși, a năduși. (A ~ din cauza căldurii.)

TRANSPIRA vb. v. afla, auzi.

transpira vb. v. AFLA. AUZI.

TRANSPIRA vb. a asuda, a (se) înnăduși, a năduși. (A ~ din cauza căldurii.)

transpira pers. a III-a sg. transpiră v. i. (d. o informație, un secret etc.) a ieși la suprafață, a se afla