2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence.

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNT2, -Ă, transparenți, -te, adj. 1. (Despre un corp sau un mediu) Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină) fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede forma și culoarea obiectelor; străveziu. Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai. EMINESCU, O. IV 77. Ceriul limpede și transparent se întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstriu. ALECSANDRI, O. P. 283. Se zărește pe pînzătura astă transparentă umbra neclintită a reginei. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ (Poetic) Vîntul curge spre cîmpie Transparent și uniform, Toate ierburile-nvie, Toate țarinile dorm. TOPÎRCEANU, P. 216. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat, slab, firav. Ar putea să-i prindă mînuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete oare întregi. EMINESCU, N. 74. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care poate fi ușor ghicit sau înțeles; clar, limpede. Jocul lui Nedelca Păstrăvan este prea transparent. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/3. Femeia ta, ajunsă transparentă, în sufletul căreia citești ca într-o carte deschisă, sub ochii tăi o vezi cum se transformă. BART, E. 224.

TRANSPARÉNT1, transparente, s. n. 1. Foaie de hîrtie liniată cu linii groase paralele, care se așază dedesubtul hîrtiei de scris, pentru a permite să se scrie în rînduri drepte. Într-o scrisoare caligrafiată cu transparent dedesubt, Vartolomeu Diaconu... îl ruga respectuos să-l miluiască și pe dînsul cu vreo acțiune Voievoda. C. PETRESCU, A. 354. 2. (Rar) Stor de pînză sau de șipci la ferestre; transperant.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. Calitatea de a fi transparent2. E alb, E numai alb Ca-ntr-un decor alpin Cu grijă așezat Sub un clopot de cleștar curat Prin a cărui transparență ideală Trec razele, cu străluciri, ca de beteală. CAMIL PETRESCU, V. 98. În transparențe de aer și lumină s-aprinde un joc de licăriri ciudate. BART, S. M. 22. M-așez privind în clarul lunii sub transparența atmosferii. MACEDONSKI, O. I 64.

TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înțeles, ghicit ușor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele și care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

TRANSPARÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence].

TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

TRANSPARÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanență, întreaga lor activitate. (< fr. transparence)

TRANSPARÉNT2 ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente

TRANSPARÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care lasă să treacă lumina, permițând să se distingă obiectele; străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingaș; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens ușor descifrabil; cu sens ușor de înțeles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~tă. /<fr. transparent, it. transparente

TRANSPARÉNȚĂ ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence

transparent a. 1. străveziu, care lasă să treacă lumina și prin care se poate distinge lămurit obiectele: sticla e transparentă; 2. fig. ușor de pătruns, de cugetare: o alegorie transparentă; ║ n. 1. hârtie trasă cu linii negre și pusă sub o foaie spre a scrie drept; 2. jaluzea de ferestre.

transparență f. calitatea celor transparente.

*transparént, -ă adj. (mlat. transpárens, -éntis. V. a-parent). Pin care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin: pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput: aluziune transparentă. S. n., pl. e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s’aŭ numit așa jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent: a vorbi prea transparent.

*transparénță f., pl. e (d. transparent). Calitatea de a fi transparent: transparența sticleĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transparént2 (foaie, folie) (tran-spa-/trans-pa-) s. n., pl. transparénte

!transparént1 (tran-spa-/trans-pa-) adj. m., pl. transparénți; f. transparéntă, pl. transparénte

!transparénță (tran-spa-/trans-pa-) s. f., g.-d. art. transparénței; pl. transparénțe

arată toate definițiile

Intrare: transparent
  • silabație: trans-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transparent
  • transparentul
  • transparentu‑
  • transparentă
  • transparenta
plural
  • transparenți
  • transparenții
  • transparente
  • transparentele
genitiv-dativ singular
  • transparent
  • transparentului
  • transparente
  • transparentei
plural
  • transparenți
  • transparenților
  • transparente
  • transparentelor
vocativ singular
plural
Intrare: transparență
transparență substantiv feminin
  • silabație: trans-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transparență
  • transparența
plural
  • transparențe
  • transparențele
genitiv-dativ singular
  • transparențe
  • transparenței
plural
  • transparențe
  • transparențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)