Definiția cu ID-ul 935296:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPARÉNT2, -Ă, transparenți, -te, adj. 1. (Despre un corp sau un mediu) Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină) fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede forma și culoarea obiectelor; străveziu. Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai. EMINESCU, O. IV 77. Ceriul limpede și transparent se întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstriu. ALECSANDRI, O. P. 283. Se zărește pe pînzătura astă transparentă umbra neclintită a reginei. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ (Poetic) Vîntul curge spre cîmpie Transparent și uniform, Toate ierburile-nvie, Toate țarinile dorm. TOPÎRCEANU, P. 216. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat, slab, firav. Ar putea să-i prindă mînuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete oare întregi. EMINESCU, N. 74. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care poate fi ușor ghicit sau înțeles; clar, limpede. Jocul lui Nedelca Păstrăvan este prea transparent. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/3. Femeia ta, ajunsă transparentă, în sufletul căreia citești ca într-o carte deschisă, sub ochii tăi o vezi cum se transformă. BART, E. 224.